Alinarea bebelușilor și auto-alinarea adulților


Niciodată nu suntem prea mari pentru a învăța și niciodată nu suntem prea mici pentru a avea înțelepciune.

Într-o relație părinte-copil, ambele părți au nevoie de hrănire și îngrijire psihică. Indiferent de vârstă, avem următoarele nevoi fundamentale, pe care dacă nu ni le conștientizăm ca să ni le satisfacem conștient, riscăm să devenim agitați, neliniștiți, pasivi sau agresivi. Pe când a avea grijă de noi înșine și a învăța să ne auto-alinăm, vom reuși să ne ocupăm mai eficient și de nevoile copiilor în timp ce le suntem un model de bune practici în ce privește buna purtare cu sine și cu ceilalți.

  • Joaca liberă – satisface foamea psihică de stimulare și simbolizare
  • Repetiția și previzibilitatea – formează regulile: satisfac nevoia psihică de siguranță
  • Fermitatea care nu e violență satisface nevoia psihică de structură și recunoaștere
  • Blândețea care nu e slăbiciune satisface nevoia psihică de contact și recunoaștere

Auto-alinarea adulților

Până în 3-4 ani copiii nu se pot consola singuri. Au nevoie de adulți care știu cum să se consoleze pe sine și care pot să dea consolare mai departe. Ce poți face pentru tine însuți imediat și în perspectivă:

  1. Exerciții de respirație:

– trage aer adânc în piept, ține aerul câteva secunde și apoi expiră

– prin reglarea ritmului respirației îți vei regla circulația și te vei calma

– vei continua să simți emoțiile, dar de o intensitate mai ușor de tolerat

2. Exercițiile posturale:

– îndreaptă-ți coloana, trage umerii în spate inspirând și relaxează-i expirând

– conștientizează-ți corpul, el îți amintește că ai o structură pe care te bazezi

– vezi că structura ta e capabilă să conțină fizic și psihic pe tine și pe copilaș

– și cel mic are o structură. Și-o conștientizează prin contact corporal blând

– remarcă în tine și în jurul tău ce poți și ce nu poți momentan

– cere ajutor

3. Exerciții de gândire:

– discută despre dificultățile tale cu un alt adult, altfel copilul se stresează și pentru problema lui momentană și pentru că te supără și pierde afecțiunea ta

– cere unui alt adult să îți adreseze întrebări, ajutându-te să te clarifici

– citește copilului povești scurte și adresați întrebări interesante despre ele

4. Psihoterapie personală:

– supărările copiilor ne pot stresa foarte tare din cauza experiențelor noastre din copilărie și a nevoilor noastre neîmplinite de atunci. Dacă reușim să realizăm asta și să devenim conștienți de emoțiile care se trezesc în noi atunci când îi auzim sau vedem făcând un anumit lucru deranjant, devine mai ușor să gestionăm pornirile noastre distructive și să răspundem mai bine.

Alinarea bebelușului

Bebelușii pot să plângă mult, chiar copleșitor de mult, iar uneori nu putem identifica motivul. Plânsul este prima formă prin care omul exprimă ceea ce simte, cere ajutor și își cântă problemele existențiale specifice vârstei. Ce poți face când plânge bebelușul:

  1. Conștientizează-ți emoțiile și impulsurile la auzirea plânsului. Calmează-te pe tine mai întâi, dacă este cazul, pentru a putea să transmiți calmul tău și celui mic.
  2. Verifică dacă are scutecul curat, dacă îi este foame sau dacă nu are hainele ude, dacă îi este cald sau frig, dacă are vreo etichetă care îl zgârie sau alt fel de disconfort fizic. Îndepărtează-i disconfortul cu răbdare și cu blândețe.
  3. Ia-l în brațe, de multe ori bebelușii au doar nevoie să fie ținuți în brațe.
  4. Cere cuiva din familie sau unui vecin să țină un pic bebelușul în brațe până reușești să te liniștești (chiar dacă vecinii s-ar putea să fie surprinși la început, să știi că oamenii se simt bine atunci cât pot ajuta pe cineva în dificultate)
  5. Redu lumina și zgomotele din încăpere, în caz că plânsul îi este de la suprastimulare.
  6. Muzica dată încet sau zgomotele albe (de uscător de păr sau de aspirator) îi liniștesc pe unii bebeluși
  7. Alți bebeluși se liniștesc de la mișcare precum un legănat ușor, o plimbare cu căruciorul, în sistemul de purtare sau cu mașina.
  8. Pe mulți îi ajută suptul, deci îi poți oferi sânul (chiar dacă a mâncat) sau o suzetă.
  9. Uneori nimic nu funcționează și suntem nevoiți să îi ascultăm pe bebelușii noștri cum plâng. Doar privește-l și cântă încet împreună cu el. Improvizația e super-faină.
  10. Copiii au dreptul și nevoie să plângă. Și este responsabilitatea noastră de adulți care îi îngrijesc să îi ascultăm atunci când ne spun prin plâns că nu le place ceva. Este nevoie să rămânem calmi împreună cu ei pentru a-i ajuta să facă față emoțiilor care îi copleșesc. Dacă ne dăm seama că plânsul lor ne copleșește, vom cere ajutor adult.

Acest articol face parte dintr-o serie de 3, scrise împreună cu colega mea, Anca Tiurean, iar primul articol poate fi citit aici: Educația și sănătatea psihică a copiilor (partea I- Fără violență)

Articolul va fi continuat cu partea a treia: Alternative constructive la educația copiilor mici(0-5 ani), care urmează a fi publicat.

În legătură cu acest material vă puteți adresa:

Arminda Arșoi, psiholog în specialitatea psihoterapie pozitivă

Anca C. Tiurean, psiholog în specialitatea psihoterapie familială sistemică


Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *