A avea, a fi și a gândi – cumpărături de făcut și întrebări de pus la final de an

”A avea sau a fi?” este titlul unei cărți scrisă în 1976 de psihanalistul Erich Fromm, ce rămâne extrem de

Young woman holding shopping bags and boxes, mid section Original Filename: 200282976-001.jpg Gettyimages

actuală și astăzi. Acesta ne îndeamnă să reflectăm la două stări diferite ale existenței: aceea de a trăi prin posesii materiale, prin a consuma, prin dorința de a avea tot mai mulți bani și mai multă putere versus aceea de a trăi prin iubire, prin plăcerea de a împărți cu ceilalți și prin activitate productivă.

Moș Crăciun din zilele noastre devine tot mai convingător în a ne transmite că iubirea, fericirea și identitatea au directă legătură cu consumul. Nu putem oferi ceva dacă nu cumpărăm ceva. Nu putem participa la masa de Crăciun dacă nu avem o bluză nouă de sărbători. Pentru fiecare pas pe care îl facem ”trebuie” să cumpărăm câte ceva.
Dar Moș Crăciun ne îndeamnă, de fapt, la hedonism, iubire condiționată și mijlocită și consum în exces. Încearcă să ne convingă că putem fi fericiți doar prin achiziții și noutăți și bunătăți. Insistă că lucrurile alea drăguțe pe care ni le dorim trebuie să fie ale noastre și doar ale noastre, pentru că ele ne definesc și ne fac să fim unici. Trebuie să avem multe, tot mai multe, pentru că suntem niște oameni complecși, în continuă schimbare. Avem nevoie să cumpărăm pentru a ne exprima iubirea și aprecierea față de cei apropiați. Și astfel, aparent, pe moment, nu mai e nevoie să ne întrebăm cine suntem, cum iubim, de ce ne dorim ceea ce ne dorim. Moș Crăciun ne spune clar: lucrurile ne definesc, lucrurile sunt mijloacele prin care iubim, lucrurile aduc fericirea de sărbători.

Majoritatea dintre noi, trăim mult mai mult în registrul lui ”a avea” decât al lui ”a fi”. Chiar și atunci când dăm naștere unui copil spunem ”voi avea un copil”, în loc de ”voi deveni părinte”. Materia vrea să domine și chiar să înlocuiască spiritul. Dar reușește? Chiar poate o cutie de ciocolată să înlocuiască un zâmbet de apreciere sau o îmbrățișare călduroasă? Chiar pot hainele din dulap și mâncarea din frigider să ne să ne spună cine suntem? Chiar poate o suzetă să înlocuiască alinarea brațelor părintești?

Mai recent, Gabriel Liiceanu publică ”Nebunia de a gândi cu mintea ta” – o carte despre gândire. Nu gândirea cu care facem liste de cumpărături, nu gândirea cu care reproducem niște idei, ci acea gândire cu care descoperim ceva nou despre noi înșine și despre lume, acea gândire cu care ne întrebăm uneori: Cine suntem? De ce suntem aici? De ce trăim așa cum trăim? Încotro ne îndreptăm în viața noastră și de ce? Niște întrebări esențiale și poate că singurele întrebări care ne pot face să trăim cu adevărat. Ne pot ajuta să ieșim din registrul lui ”a avea”, care ne absoarbe în vârtejul șirului infinit de ”achiziții”, bani și putere. ”Achiziții” care ajung curând să ne sufoce capacitatea de a fi, de a deveni noi înșine, și care, la finalul vieții, vor cântări mai puțin decât orice moment în care am fost cu adevărat în clipa prezentă și ne-am bucurat de o interacțiune autentică, de propria noastră muncă în serviciul celorlalți sau de un gest de într-ajutorare.

“Consumul alină neliniștea, întrucât ceea ce ai nu-ți poate fi luat; dar el te îndeamnă să consumi și mai mult, pentru că ceea ce ai consumat anterior nu-ți mai oferă satisfacție.(…) Oamenii iși vor da seama că un consum exagerat dă naștere la pasivitate; că nevoia de viteză și noutate reflectă neliniștea interioară, fuga omului de el însuși.” E. Fromm

Vă îndemn astăzi, în ultima zi din an, să nu mai fugiți de voi înșivă. Uitați-vă cu binoclul sincerității la anul vostru 2016 și răspundeți la întrebările importante. Veți putea apoi, cu siguranță, să vă creionați niște gânduri mai frumoase pentru 2017. La mulți ani!

Periuța de dinți pentru o minte mai curată

Copil fiind auzeam adulții din jur discutând despre perioada critică a adolescenței. Erau conștienți că vulnerabilitățile noastre ne pot face să o luăm pe un drum mai puțin fericit. Și se străduiau să prevină asta, de obicei, cu multă disciplină și control, strategii mai degrabă dăunătoare pentru o bună sănătate mintală. Mai nou, mamele informate știu și despre cât de important este primul an de viață al copiilor și fac tot ce la stă în putință pentru ca aceștia să crească într-un mod sănătos fizic și emoțional: alăptarea, stimularea prin jucării specifice perioadei de dezvoltare, co-sleeping, diversificare cu alimente bio, ateliere pentru comunicare non-verbală cu bebelușii și câte și mai câte.

Puțini conștientizează însă, și acceptă că fiecare perioadă din viață este sau poate fi o perioadă critică, în care, dacă nu avem grijă de noi înșine și psiho-emoțional, putem cădea în prăpastia unei tulburări de sănătate mintală. Unii

sănătate mintală

chiar cred că tot ce s-a descoperit în domeniul psihologiei până acum este doar ”o invenție”, că bolile psihice nu există și că, dacă cumva există, cu siguranță ei nu vor fi afectați vreodată. Și chiar și-atunci când ajung să aibă parte de atacuri de panică preferă să încerce la nesfârșit toate tratamentele paramedicale posibile pentru moartea iminentă închipuită decât să apeleze la un psiholog.

Statisticile arată că peste 25% din populație suferă măcar o dată în viață de o tulburare de anxietate*, 27% din populația adultă, de 18-65 de ani, a suferit de o problemă de sănătate mintală în ultimul an (precum probleme datorate abuzului de substanțe, psihoze, depresii, anxietate și tulburări alimentare). 1 din 15 oameni suferă de un episod depresiv major în fiecare an, și, dacă toate tipurile de anxietate și depresie sunt incluse, 4 din 15 oameni suferă de cel puțin una anual. 3 din cele 15 boli care duc la dizabilitate sunt mintale: depresia fiind a treia cauză pe listă, a 6-a este alcoolismul, iar Alzheimer și demențele sunt pe locul 15. Suicidul reprezintă 17,5% din totalul cauzelor de deces pentru grupul de vârstă 15-29 de ani. Este clasat ca a doua cauză a mortalității la nivel global, după accidentele din trafic pentru acest grup de vârstă**.

Vestea bună este că nu e nevoie să așteptăm să fim diagnosticați cu una din aceste probleme, putem apela la strategii de îmbunătățire a propriei vieți înainte să simțim că nu mai putem. Nu știu cum sunteți voi, dar eu nu sunt adepta mersului la dentist doar atunci când gingia s-a umflat și e nevoie să-mi fie extrasă măseaua. Știu că e mult mai dureroasă o extracție și extrem de invaziv un implant. Cam așa e și cu problemele psihice. Și nu doar metaforic – cercetătorii în neuroștiințe au descoperit că centrii suferinței emoționale sunt aceiași cu centrii suferinței fizice***. Deci doare la fel de tare dar nu folosim anestezice.

Și așa cum s-au inventat periuța și pasta de dinți, în perioada aceasta s-a dezvoltat mult și prevenția în domeniul sănătății mintale. Ba chiar din timpuri străvechi au existat diferite soluții pentru suferințe sufletești izvorâte prin filosofie, religie, artă sau ritualuri tribale. De-acolo ne-am inspirat și noi, de fapt, psihologii secolului XXI. Și cu ajutorul științei am reușit să identificăm care sunt cele mai de ajutor pentru sănătatea noastră psiho-emoțională.

Astfel, una din ele este meditația. Te invit să citești despre primii pași în meditație și apoi câteva principii ale stării de mindfulness pentru a putea porni o practică pe cont propriu. Vreau să știi însă că nu este un panaceu universal și este chiar contraindicată dacă suferi de un episod depresiv major sau ai avut vreodată un episod psihotic. Este însă foarte binevenită dacă suferi de neliniște interioară a.k.a. anxietate.

Compasiunea față de propria persoană este ceva ce pentru noi, cei care am avut parte de multă critică în copilărie, este mai greu accesibilă dar este și foarte importantă pentru o sănătate mintală. Și aceasta poate fi învățată și exersată pe cont propriu sau prin psihoterapie. Citește aici mai multe despre compasiunea de sine și despre câteva strategii de redobândire a compasiunii de sine.

Psihoterapia individuală sau consilierea psihologică. Acestea nu sunt utile doar în cazul în care suntem disperați, ne simțim depășiți de situație sau am ajuns într-un punct în care simțim că nu mai putem. Psihoterapia și consilierea ne pot stimula să reflectăm adeseori la ceea ce se întâmplă cu viața noastră pentru a înțelege mai bine și a integra mai sănătos experiențele de care avem parte.

Terapia de cuplu – majoritatea oamenilor susțin că cel mai important pentru ei în viață este să aibă o relație de cuplu și o viață de familie satisfăcătoare și că acestea sunt chiar mai importante decât succesul profesional. Cu toate acestea puțini sunt dispuși să învețe cum să o facă. Avem impresia că lucrurile acestea sunt implicite (chiar dacă știm că nu vrem să ”ajungem ca ai noștri”), că doar matematica, engleza și programarea se pot învăța într-un mod organizat. Mai mult decât atât, cercetările în neuroștiințe arată că atunci când suferim în relația de cuplu, atunci când ne simțim respinși sau excluși, acea suferință, pornește aceleași circuite neuronale ca și durerea fizică***.

Se moare și de tristețe. Suicidul este cel mai concludent exemplu, dar nu singurul. De ce suntem așadar dispuși să facem un tratament pentru durerea fizică dar nu și pentru cea emoțională?

* Cum să te ajuți singur în caz de atac de panică – Radu Vraști

** Date și statistici despre UE – World Health Organization

*** ”Atunci când iubirea nu funcționează, spunem că ne doare sufletul. Și, într-adevăr ”doare” este cuvântul cel mai potrivit pentru ceea ce simțim, conform psihologului Naomi Eisenberg de la Universitatea din California. Studiile ei asupra creierului au arătat că respingerea și excluderea percepute pornesc aceleași circuite neuronale precum durerea fizică.” Hold Me Tight – Sue Johnson

Cum recunosc anxietatea și atacurile de panică?

De multe ori anxietatea crescută și în special atacurile de panică sunt confundate cu probleme fizice. Cel mai frecventatacurile de panică apare senzația de sufocare, bătăi rapide ale inimii, respirație scurtă și rapidă, transpirație sau chiar dureri în zona pieptului. Așa că avem impresia că urmează cu siguranță un atac de cord și o parte dintre noi chiar ajungem la urgență.

Controalele medicale care țin de partea somatică a organismului nostru sunt la fel de importante pentru sănătate ca și cele care țin de partea psihică. Iar atunci când problemele nu pot fi diagnosticate cu ajutorul investigațiilor medicale care privesc corpul, e necesar să apelăm la un examen psihologic sau psihiatric.

Anxietatea și atacurile de panică sunt probleme de natură psihică, în ciuda faptului că au asociate și simptome fiziologice. Acestea din urmă se datorează unei frici nespecifice dar intense care activează gânduri prăpăstioase și care face ca organismul să reacționeze ca în fața unui pericol real.

Cele mai comune gânduri în fața unui atac de panică sunt: ”O să mod de arac de inimă/infarct.”, ”O să mor sufocat.”, ”O să fac un atac cerebral.”, ”O să leșin.”, ”O să fac o criză de nervi sau o să înnebunesc.”, ”O să-mi pierd controlul.”, ”Sunt așa slăbit încât nu mai pot merge și o să cad.”, ”O să se întâmple ceva foarte jenant sau umilitor pentru mine.”

Vestea bună este că nu se moare de la un atac de panică. Există doar senzația unui sfârșit iminent, dar fără vreo bază reală.

Inventarul de anxietate a lui Burns ne poate ajuta să ne dăm seama care sunt manifestările anxietății și să le identificăm pe cele care ni se potrivesc și nouă.

 

Inventarul de anxietate a lui Burns*

 

Nr Simptom Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna
Dispoziție anxioasă
1 Anxietate, nervozitate, îngrijorare sau frică 0 1 2 3
2 Senzația că lucrurile din jur sunt stranii sau ireale 0 1 2 3
3 Senzația că părți din corp sunt detașate 0 1 2 3
4 Apariția neașteptată a senzației de panică 0 1 2 3
5 Frica sau senzația că ceva rău te așteaptă 0 1 2 3
6 Senzația de a fi tensionat, stresat, nervos 0 1 2 3
Gânduri anxioase
7 Dificultăți de concentrare 0 1 2 3
8 Gândurile merg repede sau sar de la unul la altul 0 1 2 3
9 Imagini înfricoșătoare sau coșmaruri 0 1 2 3
10 Senzația că ești pe cale să-ți pierzi controlul 0 1 2 3
11 Frica de a înnebuni sau de a-ți pierde mințile 0 1 2 3
12 Frica de a-ți pierde cunoștința sau de a leșina 0 1 2 3
13 Frica de a te îmbolnăvi, de a avea un atac de inimă sau de a muri 0 1 2 3
14 Grija de a nu apărea ciudat sau neadecvat în public 0 1 2 3
15 Frica de a fi singur, izolat sau abandonat 0 1 2 3
16 Frica de critică și dezaprobare 0 1 2 3
17 Frica că ceva teribil este pe cale să se întâmple 0 1 2 3
Simptome fizice
18 Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (palpitații) 0 1 2 3
19 Dureri, presiune sau încleștare în piept 0 1 2 3
20 Înțepături sau furnicături în degetele de la mâini sau picioare 0 1 2 3
21 Nervi sau tulburări la stomac 0 1 2 3
22 Constipație sau diaree 0 1 2 3
23 Neliniște și incapacitatea de a sta locului 0 1 2 3
24 Tensiune musculară 0 1 2 3
25 Transpirații (care nu sunt date de căldură) 0 1 2 3
26 Nod în gât 0 1 2 3
27 Tremurături și bâțâieli 0 1 2 3
28 Slăbiciune în picioare 0 1 2 3
29 Senzația de zăpăceală, confuzie, amețeală 0 1 2 3
30 Lipsa de aer, dificultăți de respirație 0 1 2 3
31 Dureri de cap, de ceafă sau de  spate 0 1 2 3
32 Valuri de căldură sau de frig 0 1 2 3
33 Senzație de oboseală, slăbiciune, epuizare 0 1 2 3

*după Radu Vraști

 

În cazul în care bănuiești că suferi de anxietate generalizată sau de atacuri de panică, cere părerea și ajutorul unui specialist.