Ciripit asertiv de primăvară

Am impresia că primăvara este anotimpul care mă invită la înnoire și relaționare. Parcă se trezește în noi înstinctul înverzirii pe care îl mascăm bine cu o pereche șmecheră de ochelari de soare. Parcă suntem mânați de mama natură, precum și păsărelele ciripesc mai cu spor. Ființa noastră se trezește și vrea liberare. Vrea să se exprime și începe să ciripească tot ce-a ținut sub plapumă pe timp de iarnă. Nu știu cum fac rândunicile, dar se pare că noi, oamenii, avem nevoie uneori de mici ajustări ale comunicării pentru ca ea să fie frumoasă și armonioasă. Nu vreau să te invit la lecții de canto sau de cântec gutural dar îmi voi continua ideile de săptămâna trecută despre ciripitul asertiv.

tumblr_n2w73pEAJi1s3sbaro1_500


Comunicarea asertivă presupune o deschidere față de interacțiunea cu celălalt, respectându-ne și exprimându-ne nevoile, sentimentele și preferințele într-un mod în care să respectăm drepturile, limitele și integritatea celuilalt. Comportamentul asertiv demonstreaza respect față de sine și față de ceilalți, promovează autodezvaluirea, autocontrolul și aprecierea pozitivă a propriei persoane.

Teoria asertivității clasifică comportamentul nostru în patru moduri diferite de a ne raporta la ceilalți: pasiv (atunci când avem tendința să lăsăm de la noi, să fie cum vor ceilalți pentru liniște și pace), pasiv-agresiv (suntem foarte înțelegători.. până la un punct!), asertiv (găsim modul în care să ne exprimăm nevoile respectându-i pe cei din jur) și agresiv (suntem sinceri și asta e!). Asertivitatea presupune un echilibru. Imaginează-ți o balanță care are într-o parte agresivitatea și în cealaltă pasivitatea. Pasiv-agresivii sunt în căutarea echilibrului și ei, dar reușesc doar să sară dintr-un taler în celălalt, in timp ce asertivitatea presupune menținerea echilibrului între cele două.

Tema asertivității face parte din teoria cognitiv-comportamentală și este considerată o foarte eficientă modalitate de soluționare a problemelor interpersonale.

Ce presupune asertivitatea?

  1.  Identificarea nevoilor și satisfacerea lor. Nu aștepta de la altcineva să ghicească ce ai tu nevoie, căci s-ar putea să aștepți la nesfârșit. Caută metode prin care să ți le satisfaci fără a sacrifică nevoile altora.
  2. Valorizarea nevoilor și a propriei identități. Nevoile și preferințele noastre sunt tot atât de valoroase ca și ale celorlalți. Recunoaște-ți drepturile și asumă-ți responsabilitatea pentru ele. Fii pregătit să le protejezi în caz că e nevoie.
  3. Capacitatea de a refuza. Spune “€œnu” atunci când e nevoie. Recunoaște că ai anumite limite și că nu poți face orice pentru oricine. Acceptă că uneori oamenii vor fi nemulțumiți pentru că nu le vei satisface nevoile și e OK. Alege ceea ce e bine și pentru tine. Sugerează o alternativă dacă te poți gândi la una.
  4.  Exprimarea gândurilor și sentimentor negative. E ok să fii nervos, nu e ok să fii rău. Spune ceea ce gândești, dar fără să-l jignești pe celălalt. Tu ești stăpânul emoțiilor tale: conștientizează-le, acceptă-le și apoi controlează-le. Confruntă-i pe cei care-ți încalcă drepturile.
  5. Acceptarea atât a complimentelor cât și a criticii. Învață să accepți complimentele într-un mod grațios, cred că un zâmbet și un “€œMultumesc!” sunt perfecte. Dacă începi să dai explicații, să-ți minimizezi eforturile, sau să le maximizezi, nu înseamnă că ai acceptat complimentul. Dă-ți voie să greșești și să recunoști asta. Dă-ți voie să ceri ajutor. Învață să spui că nu ești de acord, fără a deveni defensiv sau nervos. Vorba unui amic, suntem 7 miliarde pe planetă și tot atatea pareri diferite.
  6. Acceptarea faptului că oamenii sunt responsabili pentru propriul lor comportament. Nu accepta responsabilitatea pentru modul în care reacționează ceilalți la comportamentul tău asertiv. Dacă cineva se întristează sau enervează din cauza că ai fost asertiv, nu e vina ta. Nu poți controla stările celorlalți, ești responsabil doar pentru ale tale.

Artificii de exprimare:

Pentru o mai bună comunicare: Vorbește despre tine. Spune în primul rând ce simți tu în legătură cu situația respectivă folosind persoana I singular, și apoi spune ce ai nevoie.

Recunoaște perspectiva celuilalt. Spune-i ce ai înțeles tu despre poziția lui, întreabă dacă ai înțeles bine și apoi exprimă nevoia ta.

În cazul unei situații de conflict e util să:

1. Expui celuilalt situația și ce sentimente ai vis-a-vis de ea.

2. Spui apoi ce ai tu nevoie (folosind persoana I).

3. Descrii consecințele pozitive a ceea ce se va întâmpla dacă nevoile tale vor fi satisfăcute.

Între asertivitate și agresivitate este o linie fină. Menținerea balanței pentru o comunicare asertivă presupune o foarte bună cunoaștere de sine. Cred că aceasta poate fi învățată și dezvoltată în timp. Punând în practică tehnicile de mai sus ai putea observa o creștere a încrederii în abilitățile tale de comunicare, o îmbunătățire în relațiile cu cei din jur și o creștere a stimei de sine. Pe scurt, sper că ele îți vor da libertatea să ciripești frumos și armonios în această primăvară.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *