Cuplul nonconformist – căsătorie sau contract personalizat?

Unul dintre psihologii contemporani francezi, Jaques Salomé, psiholog social, psihoterapeut, autor a peste 30 de cărți, are o pasiune pentru studiul și analiza relațiilor de cuplu. Autorul pare că se inspiră din experiență proprie, conceptualizează ca un maestru și scrie într-un limbaj accesibil publicului larg. În cartea sa “Vorbește-mi..am atâtea să îți spun!”, el se aventurează să disece chiar motorul relațiilor interumane, care a fost atât de mult dezbătut și în același timp, nu destul – comunicarea.

In prima parte a cărții, Jaques reproduce și analizează ideile puse pe hârtie a patru tineri mai puțin 27CONTRACT_SPAN-articleLargeconformiști, care refuză instituția căsătoriei, dar care doresc totuși să trăiască într-o formă legală de parteneriat. Astfel, cuplurile își exprimă în scris relația pe care o au și doresc să o construiască în continuare.

Fiind partea mea preferată din carte, surpinzătoare, amuzantă și care invită la autoreflexie, m-am decis să o reproduc aici:

Primul contract este încheiat între doi tineri americani și datează din 1976:

“1. Definiție: Pentru Paul și Mary căsătoria este un angajament afectiv, spiritual și social. Prin acest contract ei se angajează să trăiască împreună o perioadă de timp, să-și aprofundeze uniunea, să-și împărtășească iubirea și experiențele.

2. Durata contractului. Acest contract are o durată de 5 ani. La finele perioadei, poate expiră sau poate fi reînnoit. Clauzele lui vor putea fi renegociate.

3. Semnarea contractului. Contractul de față va fi semnat în ziua în care părțile o vor considera cea mai nimerită. Semnarea nu va fi însoțită de nicio ceremonie. Fiind vorba de o chestiune privată, nici rudele, nici prietenii nu vor fi invitați.

4. Paul și Mary vor locui împreună, ceea ce nu exclude posibilitea de-a trăi în comunitate cu alții. Toate muncile casei vor fi împărțite. Cea mai mare parte dintre ele vor fi făcute în weekend. Mary se va abține să strige dacă treburile gospodăriei nu vor fi terminate înainte de duminică după-amiază. Își rezervă dreptul de a-i aminti lui Paul obligațiile pe care le are, dar o va face întotdeauna cu tact și delicatețe. Paul se va ocupa de mașina lui Mary. În schimb, Mary va coase și va cârpi orice pentru Paul, cu excepția șosetelor lui.

5. Paul și Mary vor contribui în mod egal la cheltuielile curente ale casei: chirie, întreținere, mâncare. Ficare va avea contul lui în bancă și se va abține să-i spună celuilalt cum să-și cheltuiască banii. Dacă vor voi să strângă bani pentru un proiect comun, vor deschide un cont comun în acest scop. Dacă unul dintre parteneri se va afla provizoriu în șomaj, celălalt își va împărți leafa dar nu va trebui să-și cheltuiască și economiile. Fiecare dintre părți va avea propria mașină, atâta timp cât acest lucru va fi posibil din punct de vedere financiar.

6. Certuri. Certurile și nintelegerile nu vor fi considerate neapărat nefaste pentru conviețuirea părților. Paul și Mary consideră că, dimpotrivă, certurile pot fi utile. Dar vor evita să se bată între ei, ori să se despartă pentru perioade lungi de timp, câtă vreme unul dintre ei mai e încă supărat.

7. Comunicarea. Un schimb verbal constant între parteneri e important pentru buna funcționare a unei relații. În măsura posibilului, ușile vor rămâne întotdeauna deschise între Paul și Mary. Paul va încerca să-i vorbească lui Mary când e mânios; va încerca să nu se izoleze în tăcerea lui. Mary va încerca să păstreze contactul fizic cu Paul, pentru că în felul acesta el se exprimă mai ușor. Paul va face însă eforturi să-și exprime sentimentele prin cuvinte.

8. Fidelitate. Relațiile sexuale dintre Paul și Mary nu vor fi exclusive. Acela care va găsi nimerit să aibă relații sexuale cu o a treia persoană nu trebuie să-l informeze pe celălalt despre acest lucru. E totuși preferabil să nu facă din aceasta un secret, pentru a nu întrerupe comunicarea dintre Paul și Mary. Părțile sunt de acord că relațiile survenite pe parcurs să aibă un caracter secundar față de relația lor, care e cea principală.

9. Nume. Fiind vorba de o relație între indivizi autonomi, Paul și Mary nu doresc să fie desemnați sub un nume comun, care să-l transforme pe unul în apendicele celuilalt. Mary s-a zbătut destul ca să-și afirme identitatea. Prin urmare, refuză să renunțe la numele ei și niciodată nu va fi prezentată celorlalți sub numele de doamna Paul Smith.

10. Copii. Paul și Mary sunt de acord să nu aibă copii pe durata acestui contract. Poate că Paul nu va voi niciodată să aibă copii. Mary e conștientă de acest lucru și-l acceptă. Dacă Mary rămâne însărcinată accidental, părțile vor discuta. Dar cum un avort ar fi ceva grav pentru Mary și fără îndoială greu de realizat în regiune, Paul și Mary sunt de acord să nu existe accidente.

11. Părinții. Fiecare dintre părți va avea cu părinții săi relațiile care-i convin și va accepta atitudinea celuilalt în legătură cu aceasta. Fiecare își păstrează însă dreptul de a le răspunde părinților celuilalt, dacă socotește că aceștia exercită asupra sa presiuni insuportabile.

12. Prietenii. Fiecare își va păstra prietenii. Dacă Paul și Mary își vor face prieteni noi, se vor prezenta acestora ca două persoane între care există o simplă legătură de iubire. Nu le vor spune nimic despre legătura legală care îi unește.

13. Controlul asupra trupului. Fiecare își păstrează controlul asupra trupului său. Niciuna dintre părți nu va încerca să modifice aparența celuilalt. În special Mary e de acord să nu-i facă observație lui Paul în legătură cu coșurile lui.

14. Divorț. Dacă una dintre părți dorește divorțul, cealaltă nu se va opune. Tot ceea ce va fi achiziționat de amândoi în timpul vieții lor comune va fi împărțit, iar tot ceea ce este proprietate personală va fi păstrat.

15. Terminologie. Părțile sunt de acord să nu folosească următoarele cuvinte în legătură cu uniunea lor: “€œcăsătorit cu”, “€œsoțul meu”, “€œsoția mea”, “€œlogodnica mea”, “€œiubita mea” sau orice alt termen ce ar implica o relație de dependență.

16. Amendamente. Contractul de față va putea fi modificat cu acordul celor două părți. Modificările vor fi adăugate pe contract și parafate de ambele părți.”

 

Pare un cuplu curajos, care-și recunoaște nevoia de independență, de spațiu privat și în același timp de iubire.
Amuzant de pragmatic, contractul se concentrează pe elemente organizatorice și așteptări specifice. Să fie oare funcțională o asemenea abordare?

În continuare psihologul reproduce un contract, aparținând unui cuplu de francezi, datat din anul 1978. Mai puțin pragmatici, cei doi pun mare preț pe independența și respectarea spațiului personal. Contractul se concentrează pe respectarea libertății și a dezvoltării personale în cuplu.

“€œPreambul: ne-am dat seama, după chibzuința cuvenită, că e bine să refuzăm instituția căsătoriei. Renunțăm astfel la niște avantaje sociale, pentru a alege în locul lor acest soi de cartă deschisă și evolutivă, ce slujește drept contract între noi.
(…)
Articolul I. Independența. Voi munci din răsputeri pentru a fi independent(a) mai întâi față de mine însumi, apoi față de tine.
-vreau un teritoriu numai al meu, unde să mă pot distra, lucra, să pot primi oaspeți, să mă simt “€œacasă la mine”. Fie ca acest loc să te respecte, dar să nu poată fi contropit, sufocat, înghițit de tine. Într-altă parte, un colț le va fi disponibil celorlalți.

Nu te silesc să ții la ceea ce țin eu. Nu voi cotropi spațiul minții tale, setea ta de căutare. Ai propriul tău trecut cultural, încât tot ție îți revine să-ți alegi și viitorul. Eu sunt diferit(ă).
-În afara dreptului comun la odihnă, la lene, la sarcină și la dorințe, voi alimenta pușculița comună, destinată să acopere cheltuielile pentru hrană, câini, chirie, treburi gospodărești, telefon și lumânări. Îmi voi rezerva o sumă de care voi dispune după placul meu, de pildă, pentru cumpărarea și întreținerea unei trotinete, a mașinii mele. E de dorit să am propria mea periuță de dinți, căci deseori ne spălam pe dinți în același timp și facem tot felul de giumbușlucuri.
(…)
Nu voi încerca să controlez spațiul dorințelor, al iubirilor tale. Voi lupta împotriva șantajului afectiv și a geloziei. Voi respecta zonele de umbră pe care vrei să ți le păstrezi, dar află că la umbră mă ofilesc. Voi da frâu liber emoțiilor și umorului. Suferința mea mă privește pe mine, dar tu mă poți ajuta să o recunosc. Ți-aș putea cere să fiu ascultată.(…)”

 

Autorul continuă cu o incursiune în diferitele forme de comunicare defectuoasă, cu o ilustrare a mesajelor ascunse și profund dăunătoare cuplului: așteptări, iluzii, roluri, posesivitate, înstrăinare, fuziune, sacrificii, trădare și multe altele;  venind spre final cu analiza nevoii diverselor forme de independență în cuplu. Salomé pledează pentru libera circulație a ideilor și sentimentelor, încheind glorios cu importanța fericirii personale, care nu poate fi obținută prin celălalt, ci doar împărtășită cu el.

Un gând despre &8222;Cuplul nonconformist – căsătorie sau contract personalizat?&8221;

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *