De ce e Moș Crăciun așa de gras?

Iarna asta am observat că sunt mai conservatoare. Și m-am speriat. Cică e o caracteristică ce se dezvoltă odată cu vârsta. Cu cât creștem “mai mari” cu atât se micșorează zona noastră de confort. Adică avem chef să facem doar lucruri pe care le știm, care sunt confortabile, care nu presupun să ne adaptăm la ceva nou. Si cu cât experimentam mai puține lucruri noi, cu atât învățam mai puțin. Iar atunci când știm mai puține, suntem mai manipulabili.

Manipulabili de societatea de consum care ne face să ne dorim mereu să cumpărăm ceva nou, să mâncăm ceva bun, să ne îmbrăcăm mai fancy-trendy, mințindu-ne că așa ne vom simți mai bine.

 

În acest registru, perioada sărbătorilor promite să fie salvarea. Nu-i așa? Moș Crăciun vine cu sacul și ne îndeplinește toate dorințele. Mai mult, Crăciunul ne face mai darnici, ne aduce mai aproape de cei dragi și ne face mai fericiți.

 

Cum era cu reflexul condiționat al lui Pavlov?

Să recunoaștem totuși că spiritul Crăciunului este în primul rând un spirit al cumpărăturilor. Un spirit educat de strategiile de marketing ale societății de consum. De cum vedem beculețele decorative aprinse, ni se aprind și nouă beculețe apetitului pentru cumpărături. Ritmul colindelor din fiecare magazin ne fac să plătim voioși inutilități care ”ne trebuie!”

De ce e Moș Crăciun așa de gras?

Vorbesc despre o sărbătoare a dăruirii și a compasiunii, care scoate tot ce e mai bun din noi. Cheltuim cât putem de mult pe cadouri pentru ceilalți. Dacă ne cumpărăm și nouă ceva, vom mai cumpăra încă un cadou ca să compensăm egoismul nesimțit de care am dat dovadă tocmai acum, în luna dărniciei. Apar deci și dorințe proprii care trebuie satisfăcute urgent, în ultima lună a anului. De fapt, problemele nerezolvate si stresul adunat se transformă în liste de cumpărături și poftă de mancare.

Mos Craciun gras

De ce crește numărul sinuciderilor în ianuarie?

Este un mit faptul că cele mai multe sinucideri au loc de sărbători. Este o veste bună, însă totuși, numărul sinuciderilor prezintă o creștere în ianuarie. Psihologii explică fenomenul prin teoria “€œpromisiunilor încălcate”. Ne așteptăm ca de Crăciun să ne întâlnim familia și să petrecem într-o atmosferă iubitoare și călduroasă. Din păcate, problemele noastre nu dispar doar pentru că e sărbătoare. În unele cazuri ele chiar se agravează sau ies la suprafață cu această ocazie. Astfel, așteptările noaste prea mari și nerealiste se transformă în supărări și disperare.

Nu mă înțelege greșit, n-am nimic personal cu Crăciunul. Îmi place că încurajează dăruirea, faptele bune și timpul petrecut cu cei pe care-i iubim. Mă întreb insa cât de bine reușim să-i vedem pe ceilalți de atâtea podoabe și cadouri? Cât de bine reușim să-i auzim de ciocnetul farfuriilor și al paharelor cu băutură? Cât de multe reușim să ne spunem cu gura prea plină de mâncarea prea gustoasă?

Un gând despre &8222;De ce e Moș Crăciun așa de gras?&8221;

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *