Grijă și iubire pe timp de pandemie

Schimbările aduse de pandemie în viețile noastre nu au cum să nu ne afecteze considerabil viața de familie, ritmul și starea copiilor și starea fiecăruia dintre noi în parte. Ar fi nefiresc să reușim să păstrăm același program pentru noi sau pentru ei, ar fi nefiresc să putem munci cu același randament, ar fi nefiresc ca ei să învețe sau să exploreze liniștiți pe timp de criză, ar fi nefiresc să ne înțelegem la fel, ar fi nefiresc să nu existe conflicte și mici crize. Da, ei sunt copii și unii nu înțeleg încă ce înseamnă pandemie. Dar hai să recunoaștem, nici noi nu înțelegem încă pe deplin. Ei simt, în schimb, neliniștea noastră și își dau seama de schimbările din lumea lor care, fie ea cât de mică, o reflectă pe cea mare.

Așa cum spuneam și în articolul trecut, în situații de criză e foarte important să ne oferim îngrijire nouă și celorlalți, în moduri sănătoase. Pe lângă menținerea unei rutini (pentru creșterea sentimentului de siguranță), reducerea cantității de știri citite pe subiect și informarea corectă necesară pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă, avem nevoie să exprimăm ceea ce simțim în legătură cu ce ni se întâmplă și să ne conectăm cu ceilalți.  Avem nevoie să ne ascultăm unii pe alții și să lucrăm împreună pentru a ne putea simți din nou bine.

Când vine vorba de a lucra împreună, de a ne exprima și de a ne asculta unii pe ceilalți de multe ori nu ne iese. Așa că vă invit să ne uităm cu lupa la modul în care ne iubim și îngrijim unii pe ceilalți și pe noi înșine. Astăzi voi scrie despre 6 moduri de a oferi iubire/îngrijire valabile atât pentru propria persoană, cât și pentru alți adulți sau copii: abuz, iubire condiționată, iubire asertivă, iubire suportivă, răsfăț și neglijență. Primul exemplu pentru a înțelege mai bine conceptele va fi despre copii, următoarele sunt despre adulți.

Atât grija asertivă cât și cea suportivă sunt date voluntar și fără condiționări, cu toate acestea diferă în moduri subtile dar foarte semnificative: grija asertivă reprezintă un răspuns iubitor, o intruziune iubitoare iar grija suportivă o ofertă, iubire oferită. Copiii, pe măsură ce cresc, au nevoie de tot mai multă grijă suportivă și de mai puțină iubire intruzivă. Dar și copiii mari apreciază ocazional câte un gest de  iubire asertivă. O relație ajunsă la maturitate între părinți și copii însă, se bazează pe suport din ambele direcții.

Grija față de alți adulți

Și adulții au nevoie de grijă din partea altor adulți. Oamenii de toate vârstele au nevoie de stimulare și recunoaștere. Pentru a oferi grijă potrivită adulților este nevoie să menținem o balanță între îngrijire asertivă și suportivă. Ne bazăm asta pe observarea semnelor și ascultăm cererile lor. Trebuie să fim atenți să oferim ceea ce au nevoie, nu ceea ce avem noi înșine nevoie. Dacă nu știm să oferim cele două forme de grijă putem pune în practică și învăța.

Adulții au nevoie de îngrijire asertivă atunci când: sunt bolnavi, trec printr-o pierdere, sunt părinții unui nou-născut. Mai putem avea un contract de grijă asertivă cu persoanele foarte apropiate care nu trebuie mereu negociat, ca de exemplu: eu gătesc, tu plătești facturile. Grija asertivă înseamnă că îngrijitorul decide ce are nevoie celălalt și îi dă, iar grija suportivă înseamnă că îi face o ofertă care poate fi acceptată, refuzată sau negociată. Suportul este caracterizat de respect – fiecare persoană recunoaște că și cealaltă este responsabilă și fiecare are un simț al puterii și integrității personale.

Exemplul 2: Iubire și îngrijire oferite unui alt adult

”Situație: Soția cere soțului ajutorul cu îngrijirea copiilor

Soțul: 

Abuz: O lovește sau râde de ea atunci când cere ajutorul.

Îngrijire condiționată: ”O să te ajut cu copiii atunci când câștigi mai mulți bani decât mine.”

Grijă asertivă: spune: ”Copiii au nevoie de îngrijire și de la tatăl lor.” și participă în toate aspectele îngrijirii

Grijă suportivă: Negociază sarcinile privind îngrijirea copiilor cu soția. Îi apreciază calitățile în fața copiilor.

Răsfăț: Îi cumpără cadouri în loc să o ajute.

Neglijență: Lucrează mult, călătorește, petrece mult timp cu prietenii la bar la sport sau la organizații civice, vine acasă târziu și pleacă devreme.”

Exemplul 3: Iubire și îngrijire oferite nouă înșine

”Situație: Un părinte își neagă nevoile de o perioadă bazându-se pe credința că nevoile copiilor vin primele, apoi ale partenerului meu și apoi ale mele. 

Părintele:

Abuz: se gândește..”O să lucrez atât cât este nevoie pentru ca partenerul și copiii mei să aibe tot ce își doresc.” lucrează până se îmbolnăvește.

Grijă condiționată: crede…”Nu sunt o persoană suficient de bună doar dacă mă sacrific pentru familia mea.”

Grijă asertivă: ”Îmi recunosc nevoile și mi le voi împlini. Atât ale mele, cât și ale celorlalți membrii ai familiei. Nevoile tuturor sunt importante. Vom discuta și vom lucra împreună să nu le împlinim.”

Grijă suportivă: Caută să facă parte dintr-un grup de suport.

Răsfăț: Face cumpărături, lucrează, mănâncă, ia medicamente sau bea compulsiv pentru a se elibera de stres. 

Neglijență: Continuă să facă ceea ce făcea și până acum, chiar dacă este conștientă de vechea convingere nesănătoasă.”

Autoarele ne invită să ne imaginăm cele 6 tipuri de a oferi îngrijire ca pe benzile unei autostrăzi. Cele două benzi din mijloc (grija asertivă și cea suportivă) sunt benzile bune pentru circulație, iar pe măsură ce ne apropiem de margine, drumul este tot mai accidentat. A fi părinte este ca și cum am conduce pe acest drum cu mare viteză. Este o provocare la fiecare curbă să rămânem pe cele două benzi din mijloc și ni se întâmplă adesea să ieșim pe drumul accidentat. Important este să conștientizăm asta și să avem ca obiectiv să rămânem cât mai mult timp pe drumul sănătos. Putem discuta și cu copiii noștri mai mari despre tipurile de îngirjire, spunându-le sincer obiectivul nostru, recunoscând faptul că nu reușim mereu să îl atingem, și să-i ajutăm să recunoască diferitele tipuri de iubire și să le respingă pe cele nesănătoase. Astfel, putem deveni aliați și să ne ajutăm reciproc. 

Iar acum, pe timp de criză, vă invit mai ales să fiți înțelegători cu voi înșivă și cu ieșirile de pe benzile din mijloc. Numai asa veti putea fi înțelegători și cu copiii care, in mod firesc, nu se comporta ca de obicei sau cum ne-am dori sa o faca.

Bibliografie: ”Growing Up Again” de Jean Illsley Clarke și Connie Dawson

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *