Mindfulness – cum putem privi viața cu alți ochi?

Adevărata călătorie a descoperirii nu constă în a căuta noi priveliști,
ci în a avea noi ochi. Marcel Proust (1871 – 1922)

S-ar putea să simți că viața ta este mereu ocupată, mintea ta se conversează cu tine despre ce îți place și ce nu-ți place, ce ai putea face tu sau alții, ce ar trebui să faci, ce ai făcut, ce n-ai făcut, sau ce ți-ai dori să fi făcut, etc. Chiar și atunci când mergem în concediu sau ne odihnim pe o bancă în parc. Există puțin spațiu în mintea noastră, mereu ocupată, și reușim în mică măsură să observăm cu adevărat experiența momentului prezent: starea corpul nostru care se odihnește pe bancă sau pe plajă, ritmul și intensitatea respirației, sunetele păsărilor, sau ale valurilor, mirosul ierbii, sau al mării, briza ușoară pe piele sau poate razele de soare care ne încălzesc. În schimb însă, există multe alte gânduri care ne trec prin cap. Iar corpul nostru răspunde mereu gândurilor noastre. Astfel în corp are loc o suită de reacții fizice și schimbări continue: tensiuni musculare, modificări ale ritmului respirației, modificări ale ritmului cardiac, și poate scădea sau crește inclusiv capacitatea corpului nostru de a ne menține sănătoși.

Corpul nostru este conectat cu mintea noastră – minte mereu ocupată cu gânduri și emoții. Ceea ce gândim și simțim influențează sănătatea noastră și starea de bine generală. Cercetările ultimilor ani în neuroștiințe și în psihologie ne ajută să înțelegem mai bine această conexiune minte-corp pentru a putea alege cele mai bune strategii de prevenție și promovare a unei vieți mai sănătoase și mai fericite.

Ce este mindfulness și cum se cultivă?

Mindfulness este o stare mentală caracterizată de atenție sporită și acceptare a experienței momentului prezent. Aceasta presupune observarea intenționată, cu atenție, senzațiile, gândurile, și emoțiile care apar în momentul prezent. Astfel, starea ne ajută să conștientizăm în mai mare măsură experiențele pe care le avem și să reacționăm la ele într-un mod mai adaptativ. Mindfulness ne face mai iscusiți în a face diferența între ceea ce se întâmplă și poveștile pe care ni le spunem despre ceea ce se întâmplă.

Starea de mindfulness poate fi comparată cu un mușchi. Așa cum mușchii se dezvoltă datorită exercițiilor fizice, la fel și starea de mindfulness se dezvoltă prin anumite exerciții de atenție și concentrare.

Starea de mindfulness poate fi cultivată prin meditație (diverse tehnici de meditație), mișcare conștientă precum Yoga, Tai Chi, Qigong, cât și prin plimbare mindful sau aducerea atenției într-un anumit punct de concentrare în activitățile zilnice.

Cea mai bună metodă, pentru că este simplă și la îndemână oriunde și oricând, este meditația prin atenție la respirație. Respirația este ceva ce se întâmplă constant, în momentul prezent. Aceasta ne aduce întotdeauna cu atenția la experiența momentului prezent. Tot ceea ce e nevoie să facem este să ne observăm respirația. Poate părea foarte simplu și în același timp poate fi și o practică foarte dificilă pentru unii dintre noi.

Cele 7 atitudini ale stării de mindfulness

Starea de mindfulness este o stare specială, cel mai bine caracterizată de Jon Kabat Zin, prin cele 7 atitudini:

1. Capacitatea de a da drumul lucrurilor – a lăsa lucrurile să vină și să plece. Atunci când ne dorim ceva foarte mult, devenim prinși de propriile dorințe, devenim niște sclavi. În acele momente e nevoie să dăm drumul. Respirația este baza acestei atitudini, pentru că de fiecare dată când inspirăm, e nevoie să dăm drumul aerului din piept, să expirăm, pentru a putea lua o nouă gură de aer proaspăt.
2. Mintea începătorului – sau curiozitatea, pentru că suntem atenți la momentul prezent, care este mereu nou, mereu altul, fiecare moment e un miracol care poate fi descoperit.
3. Încrederea – să ne încredem în înțelepciunea naturală a corpului, și cum acesta are grijă de noi. Putem avem încredere în respirația noastră, în modul în care aceasta funcționează de una singură și ne ține în viață. Și sunt multe alte semnale care vin de la corpul nostru.
4. Capacitatea de a nu judeca – nu presupune să nu avem judecăți, ci să observăm cum se manifestă aceste judecăți în capul nostru. În acest fel reușim să cultivăm discernământul, claritatea.
5. Lipsa intenționalității – a nu încerca să ajungem undeva/să obținem ceva. Scopul fiind să observăm ce este acum.
6. Răbdarea – nerăbdarea caracterizează tendința noastră obișnuită de a ajunge mereu în momentul următor, undeva în viitor. Ne dorim aproape constant să jungem în alt moment decât cel de acum. Pentru a putea accepta și percepe cu atenție momentul prezent avem nevoie de răbdare. Și invers, dacă facem acest exercițiu de a acorda atenție experienței momentului prezent, vom avea mai multă răbdare.
7. Acceptarea ca proces activ – un act al recunoașterii, recunoaștem faptul că lucrurile sunt așa cum sunt. Asta nu înseamnă că nu vom mai face nimic ca lumea să fie mai bună, ci faptul că putem vedea cu adevărat lucrurile așa cum sunt, pentru a putea face ceva care are cu adevărat legătură cu problema actuală, cu momentul prezent și posibilitățile acestuia.

Starea de mindfulness ne ajută să ne dăm seama de ceea ce se întâmplă în mintea și în corpul nostru și ne face mai capabili să alegem căror experiențe să le dăm curs – aceleia de a admira și simți cu adevărat câteva momente plăcute de concediu sau relaxare în parc, ori gândurilor automate care ne conduc spre nemulțumirile noastre din trecut și îngrijorările privind viitorul. Tu pe care ai alege-o?