Pansamente pentru suflet

Avem nevoie de pansamente pentru suflet pentru că se întâmplă uneori să ne rănim. Și nu putemtumblr_ndxit49dBq1ticzuio1_500 umbla așa pe stradă, cu rănile la vedere, căci am ajunge la primul spital…
de nebuni.

Avem nevoie de pansamente pentru suflet, așa că tragem insetați din țigară sperând că zgârietura pe trahee va fi la un moment dat mai intensă decât suferința noastră.

Avem nevoie de pansamente pentru suflet și ne refugiem iar și iar în filme, care nu sunt ale noastre.
Ne lăsăm duși de vârtejul consumerismelor ieftine dar intense care, adunate în mormane destul de mari pot să acopere cu totul rana.

Avem nevoie de pansamente pentru suflet pentru că nu ne putem da voie să umblăm pe stradă cu suferința pe față. Ni se cere să fim fardați, coafați, bine aranjați. Avem nevoie de farduri pentru suflet.

Suntem uneori niște roci găurite de intemperii.
Ne simțim goi și avem impresia că trebuie să ne umplem sau să ascundem găurile; să ne tencuim bine ca să nu mai pătrundă nimeni și nimic în noi.

Suntem uneori niște bile pe o masă de biliard – tari, strălucitoare și singuratice. Și tot ce putem face este să ne lovim violent unii de ceilalți căci doar așa ne mai putem mișca prin viață.

Mergem înainte doar ca să ne conservăm și le zâmbim celor din față în timp ce noi înăuntru urlăm.

Și reușim să supraviețuim pentru că printre momentele noastre de singurătate profundă se strecoară câte un moment aparent magic, de simțire și fuziune cu celălalt – câte o conexiune autentică. E un moment de slăbiciune în care lăsăm din greșeală garda jos și golul ni se umple instant de la o singură privire. E un moment de iluminare în care golul nu mai trebuie ascuns și în care coliziunea devine-o mângâiere.
Și e de-ajuns o singură privire… ca să simțim și să trăim.

Te-ai întrebat vreodată… ce s-ar întâmpla dacă am merge prin viață cu privirea deschisă și am da voie în fiecare clipă oamenilor să ne umple sufletul?

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *