Tipologia procrastinării

Ziceam săptămâna trecută că vara procrastinăm.  Mult. Și încercăm să uităm de asta plecând în vacanță. Iar toamna ne întoarcem din concediu și ne amăgim cu senzația unui nou început, iarna ne îmbuibăm cu mâncare și cadouri de la Moș Crăciun iar primăvara mugurii și soarele ne alină durerea și ne dau putere să mai rezistăm pân’ la vacanță.

Problema e în orice anotimp prezentă, problema e constantă, problema e acum.

download

Zice-se că antidotul procrastinării sunt obiceiurile. Odată ce un comportament ne intră în obișnuință, îl repetăm fără efort și astfel ajungem să învățăm, să construim, să realizăm ceea ce ne propunem. Și mai mult decât atât, obiceiurile ne definesc. Suntem ceea ce facem și lucrăm în fiecare zi să devenim.

Și ca să fiu sinceră cu voi pân’ la capăt mie îmi este foarte greu spre imposibil să folosesc cunoscutele strategii de formare a obiceiurilor sănătoare: nu merge nici să planific totul în avans, nici să asociez cu ceva/cineva din exterior și mă plictisește numai gândul de a face același lucru în fiecare zi la aceeași oră. Aproape că am o repulsie față de termenul ”obicei”. Și astăzi am descoperit de ce.

Conform lui Gretchen Rubin, pentru a ne forma un obicei, este foarte important să înțelegem cum răspundem noi așteptărilor. Fie că sunt așteptări exterioare, fie interioare (nevoi). Astfel, Gretchen identifică patru tipologii:

  1. Susținătorul (Upholder), sunt persoanele cărora le este foarte ușor să răspundă solicitărilor, atât exterioare, cât și interioare. Reprezintă o parte mică din populație și sunt probabil și cei care scriu despre obiceiuri și cum poți să le formezi – pentru că le plac obiceiurile și le este foarte ușor să le mențină. Nu au nicio problemă cu termenele limită și pot lucra foarte eficient. Dezavantajul acestui tip este că s-ar putea să se limiteze din cauza tendinței de a se conforma regulilor sau să devină dezorientați sau chiar speriați în cazul în care nu știu exact ce se așteaptă de la ei.
  2. Cel ce Chestionează (Questioner) este tipologia celui care are nevoie să știe că ceea ce face are un sens. Astfel că pune multe întrebări de clarificare oricui îi spune să facă ceva și trebuie să fie convins că ceea ce i se cere este cea mai bună variantă. Reușește astfel să identifice probleme și soluții noi, dar are mereu nevoie de mai mult timp pentru a se convinge să facă ceva.
  3. Cel ce Obligă (Obliger) este acel gen de om care răspunde foarte ușor solicitărilor exteriorului dar nu reușește să se țină de ce-și propune el însuși. Este acea persoană care își încalcă mereu propriile nevoi pentru a le satisface pe ale celorlalți. Gretchen recomandă acestor indivizi să găsească un corespondent exterior de fiecare dată când își propun să-și satisfacă o nevoie interioară. Ei au nevoie de cineva care să-i ”tragă la răspundere” atunci când nu fac ceea ce și-au propus.
  4. Rebelul este cel care tinde să nu răspundă nici cerințelor exterioare, dar nici celor interioare. Chiar și atunci când își propune el însuși să facă ceva în fiecare zi, are tendința să nu o facă. El pare genul de om care nu reușește să-și formeze obiceiuri și mai mult decât atât, tinde să facă invers decât cum i se spune. Pentru el este important să facă doar ce are chef și pune foarte mare preț pe autenticitate și libertate. Cu toate astea, dacă asociază o cerință cu un sentiment de libertate sau cu propria identitate, dacă consideră că e ceva ce i se potrivește foarte bine, atunci reușește să-și formeze un obicei și să-l mențină.

Dacă vrei să afli mai multe despre această tipologie, aici găsești un scurt chestionar care te ajută să îți dai seama mai bine cum te raportezi tu la cerințe și care tendință ți se potrivește cel mai bine.

Cât despre vacanță… eu aș opta pentru mai multă liniște și măcar câte-o ocheadă către vise…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *