Controversele privind terapia EMDR

Perspectiva terapiei EMDR

EMDR este o psihoterapie care consideră că amintirile stocate disfuncțional sunt elementul central al dezvoltării psihopatologiei. Din această perspectivă, memoria integrează informații de natură senzorială, cognitivă, emoțională și somatică. Protocolul EMDR urmărește să re-integreze evenimentele trecute care au format problema prezentată, să adreseze și situațiile prezente în care problema este trăită și modul în care clientul ar dori să facă față provocărilor viitoare.

Cercetări în EMDR

Numeroasele cercetări indică faptul că EMDR realizează efecte terapeutice semnificative și de lungă durată. Aproximativ 20 de studii controlate au validat eficacitatea terapiei EMDR în tratamentul PTSD, în timp ce numeroase studii și rapoarte de caz indică eficacitatea EMDR cu o gamă largă de alte tulburări.

EMDR este criticat de o parte din comunitatea științifică, fiind astfel o metodă controversată. Voi împărtăși în continuare trei critici aduse acestei metode.

Controverse

  1. Se spune adesea despre terapia EMDR că este de foarte scurtă durată, că în câteva ședințe poate rezolva o problemă veche și intensă de ani de zile. Sună prea bine să fie adevărat, nu-i așa? Și acesta este unul dintre motivele pentru care pare cam dubiosă la o primă vedere. Doar că, acele câteva ședințe se referă doar la faza de mișcări oculare, ori atât terapia prin EMDR, cât și procesul psihoterapeutic în care ea este integrată, sunt mai lungi. Așa cum spuneam și într-un articol anterior, este nevoie de câteva ședințe de cunoaștere și crearea alianței terapeutice, de câteva ședințe pentru identificare evenimentelor intense de viață din trecut, clarificarea unor resurse, după care se trece la faza de mișcări oculare pentru amintirea aleasă, după care mai există cel puțin două faze de încheiere. Așadar, chiar dacă intensitatea emoțională a amintirilor scade în câteva ședințe, pentru ca terapia să fie eficientă și completă, pentru ca experiența să fie integrată în viața persoanei și pentru ca aceasta să găsească noi strategii de coping și de relaționare mai potrivite în prezent, este nevoie și de alte ședințe care presupun autoreflecție prin dialog cu terapeutul, activarea imaginației, testare în realitate, construirea de noi sensuri.
  2. O altă problemă legată de terapia EMDR este faptul că nu se poate explica de ce funcționează. Inițial s-a crezut că are legătură cu felul în care privim atunci când mergem înainte cu curaj, privind stânga-dreapta pentru a scana cu ce urmează să ne întâlnim, versus atunci când ne ferim privirea de frică. Apoi  s-a crezut că este ceva legat de stimularea alternativă a emisferelor cerebrale. Nicicare dintre acestea nu au putut fi dovedite științific. Probabil cu ajutorul neuroștiinței care ne ajută să aflăm tot mai multe despre ce se întâmplă cu fascinantul nostru creier, vom afla în curând mai multe și despre cum și de ce funcționează terapia EMDR.
  3. O altă critică formulată de Andrew Huberman în urma unui review și a discuțiilor purtate cu alți specialiști, este faptul că nu există în EMDR o fază care s-a dovedit că ar fi necesară în tratamentul traumei, și anume, aceea de a ne imagina viitorul cu noi posibilități și de a ne crea o asociere emoțională pozitivă cu aceste posibile situații viitoare. Această critică însă vine dintr-o incompletă cunoaștere a protocolului EMDR. Ultima parte a protocolului presupune tocmai un exercițiu de imaginație cu o desfășurare pozitivă a viitoarelor experiențe. 

Chiar dacă nu este clar deocamdată cum funcționează, numeroase studii au arătat că este un tratament valid pentru o gamă largă de afecțiuni. EMDR este una dintre abordările psihoterapeutice de ultimă generație care a deschis drumul în domeniul psihoterapiei. Ea face parte din grupul Evidence Based Therapy, adică terapii bazate pe cercetări științifice și încă de la începuturile sale practicienii EMDR au sprijinit dezvoltarea cercetării clinice.


Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *