Terapia prin artă

Marii artişti din trecut au observat că viaţa este plină de haos şi suferinţă şi au găsit apoi un remediu pentru asta: frumuseţea. Operele lor de artă căutau să surprindă frumuseţea pentru a aduce consolare în suferinţă şi afirmare în bucurie. Arta ne arată că viaţa merită trăită.

Arta este absolut inutilă, scria Oscar Wilde deoarece pentru el frumuseţea avea o valoare mai mare decât utilitatea. Eu aş zice că oamenii au nevoie de lucrurile inutile la fel de mult ca şi de cele utile. Gândeşte-te: care este rostul iubirii, al prieteniei sau al credinţei?

Uneori nimic nu este mai util decât inutilul.

Scopul artei este de a ne înfrumuseţa viaţa. Iar frumuseţea este o valoare, la fel de importantă ca adevărul sau bunătatea. Frumuseţea contează, este o nevoie universală a fiinţei umane. Iar dacă ignorăm această nevoie, ne vom trezi într-un deşert spiritual.

Prin căutarea frumuseţii noi modelăm lumea ce ne înconjoară, transformând-o într-un cămin. Iar prin artă ne descoperim adevărată natură, de fiinţe spirituale, spune filosoful Roger Scruton.

Aşadar, dacă rolul artei este de a ne face viaţa mai frumoasă, cum ar putea ea lipsi din schema înfericirii noastre?

Începând cu Freud, arta a fost folosită în diverse forme în psihoterapie: pentru a descâlci tainele minţii umane, pentru a aduce alinare sufletească şi pentru a ne ajuta să ajungem la sentimente pozitive.
Fără a folosi arta propriu-zis în terapia sa, Freud s-a folosit de câteva ori de desenul pacienţilor săi pentru descifrarea viselor acestora.
Psihanaliştii consideră sublimarea ca fiind procesul psihic responsabil pentru exprimarea artistică, act mental complex prin care pornirile primare, izvorâte din Sine sunt transformate de Eu şi relaţionate cu grupuri complexe de idei şi acţiuni care sunt exprimate simbolic. Această perspectivă investeşte arta cu rolul de catharsis.
Pe de altă parte, Jung a considerat simbolurile că fiind imagini ale unui inconştient colectiv. Jung nu pare să accepte nici catharsisul, nici sublimarea, ci ideea conform căreia pacientul intră în relaţie cu o imagine inconştientă. Aşa s-au născut dicţionarele de vise care oferă interpretări universale ale anumitor elemente din vis. Visele şi structura noastră psihică sunt însă mult mai complexe, acestea neputând fi interpretate fără o analiză a întâmplărilor din viaţă noastră.

Cu o bază psihanalitică puternică, terapia prin artă de astăzi este în special folosită ca expresie a sinelui. Aceasta s-a dovedit a fi extrem de benefică în exprimarea şi eliberarea de anumite traume care prin exprimare verbală directă ar fi prea dureroase pentru noi.

Cercetările recente din psihologia pozitivă au stabilit că a face artă poate induce şi dezvolta experienţe şi emoţii pozitive. Mai multe studii arată în mod clar că arta îmbunătăţeştestarea de spirit şi reduce efectele produse de trăirile negative. Mai mult, cercetările au demonstrat că cei care au desenat mandale cu intenţia de a se concentra pe dragoste şi bucurie au avut parte de mai multe efecte pozitive decât cei care intenţionau să-şi reprezinte gândurile şi emoţiile din acel moment.
Mandala, „cerc” sau „completare” în sanscrită, are o istorie lungă şi este recunoscută pentru sensul spiritual profund şi pentru reprezentarea întregului. Mulţi oameni şi culturi au explorat sensul profund al mandalei. Budiştii, tibetanii, hinduşii, toţi au oferit înţelesuri mandalei şi au fost captivaţi de frumuseţea ei. Mandala este larg recunoscută că fiind o reflecţie semnificativă a creatorului ei. Carl Jung a denumit mandala „o reprezentare a sinelui inconştient.”

Crearea de mandale în terapia prin artă poate fi o activitate foarte bună pentru concentrare, meditaţie, exprimare emoţională şi pentru reducerea anxietăţii. Unele persoane păstrează chiar şi un jurnal de mandale în care creează câte o mandală în fiecare zi ca o modalitate de a-si dezvolta atenţia şi conştiinţa de sine.

Dacă vrei să inveti cum să desenezi mandale o poti face foarte simplu de aici.

Pe lângă capacitatea de sublimare şi nevoia de a ne înfrumuseţa viaţa, cred că fiecare dintre noi are o doză de creativitate care cere să fie exprimată, iar celor mai mulţi dintre noi locul de muncă ne îngrădeşte acesta creativitate. Aşa că dacă nu faci parte din preafericiţii care au o muncă artistică, poţi face din când în când un abuz de creativitate în timpul liber. Fie că alegem să desenăm, să cântăm, să dansăm, să scriem, sau să facem teatru, fie că urmărim să scăpăm de durerea unei amintiri neplăcute sau să savurăm nişte sentimente de fericire, cred că exprimarea prin artă este cireaşa de pe tortul înfericirii noastre.