Cercetările arată ca un comportament asertiv duce la scăderea anxietății, la rezolvarea conflictelor și la o îmbunătățire a imaginii de sine. Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluționare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și onestă permite recepționarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menține relațiile autentice cu ceilalți. Într-o comunicare asertiva, tensiunea, critica și conflictul devin constructive.
Asertivitatea este modalitatea de a exprima ceea ce gândești și simți clar și respectuos, fără a răni și fără a te lăsa călcat în picioare. Ea este o cale de mijloc între agresivitate („spun ce vreau, fără să țin cont de tine”) și pasivitate („nu spun nimic, ca să nu supăr”).
Pentru a deveni mai asertiv poți folosi structura „Eu simt… când… și aș vrea…”.
Exemple:
Situație: Coleg care întârzie la întâlniri
- Direct/agresiv: „Ești neserios, mereu întârzii!”
- Asertiv: „Mă simt frustrat când întâlnirile noastre încep mai târziu, aș vrea să stabilim o oră pe care o putem respecta amândoi.”
Situație: Prieten care vorbește prea mult despre el
- Direct/agresiv: „Nu mai vorbi atâta despre tine!”
- Asertiv: „Îmi place să te ascult, dar mi-ar prinde bine să îți împărtășesc și eu din ce trăiesc.”
Situație: Coleg care îți dă prea multe sarcini
- Direct/agresiv: „Nu e treaba mea, fă-ți singur!”
- Asertiv: „Am deja multe sarcini și nu le pot face pe toate, dar pot să te ajut cu X dacă amânăm termenul.”
Situație: Coleg care întârzie la întâlniri
- Pasiv/politețe extremă: „Nu-i nimic, nu contează că ai întârziat, putem începe acum… eu oricum n-aveam nimic important de făcut.”
Mesajul transmis: „Nevoile mele nu sunt importante.”
Situație: Prieten care vorbește doar despre el
- Pasiv/politețe extremă: „Îmi place să te ascult, vorbește tu, eu nu am nimic interesant de spus.”
Se evită exprimarea propriei dorințe de a împărtăși.
Situație: Coleg care cere prea multe sarcini
- Pasiv/politețe extremă: „Sigur, lasă pe mine, nu-i problemă deloc, mă descurc eu… chiar dacă o să stau mai mult peste program.”
Persoana nu recunoaște că se suprasolicită.
Situație: O observație care deranjează
- Pasiv/politețe extremă: „Nu-i nimic, nu te îngrijora, nu m-a deranjat deloc… știu că nu ai vrut să spui așa.”
Se neagă emoțiile proprii pentru a proteja pe celălalt.
În general, comunicarea pasivă se recunoaște prin:
- folosirea frecventă a expresiilor de tip „nu-i nimic”, „nu contează”, „cum vrei tu”
- evitarea conflictului cu orice preț
- minimizarea propriilor nevoi sau emoții
- exagerarea grijii față de celălalt, în defavoarea sinelui
A oscila între pasivitate (prea multă politețe și renunțare la sine) și sinceritate (sinceritate fără filtru, agresivitate) este ceva firesc. Toți trecem prin acest balans, pentru că face parte din natura umană și din felul în care învățăm să ne adaptăm relațiilor.
Comunicarea asertivă este o călătorie de autocunoaștere antrenament reflexiv și relațional.
Cu fiecare încercare, învățăm să ne apropiem mai mult de noi înșine și de ceilalți.