Poţi găsi sufletul-pereche şi într-o prietenie?

Unii sunt convinși că singura cale spre înfericire este o relație de cuplu, încununată de o nuntă și cel puțin un copil. Și îl tot așteaptă pe “€œacel cineva” să vina să le facă viața mai frumoasă.
Ei bine, astăzi am niște surprize pentru voi, cei care credeți că trebuie să ne căsătorim și să facem copii!

“..recent, unul dintre cei mai vechi şi apropiaţi prieteni ai mei a murit. Am fost prieteni timp de 60 de ani şi mi-am dat seama că-ţi poţi găsi sufletul-pereche şi într-o prietenie”, citeam zilele trecute intr-un interviu cu Carmen Dell’Orefice fotomodel în vârstă de 82 de ani.

În SUA, 50% din populație nu se află într-o relație de cuplu de lungă durată iar „€œfenomenul” este destul de răspândit la nivel global. Și cu toate astea oamenii supraviețuiesc, și mai mult decât atât, unii dintre ei reușesc să fie fericiți.
Antropologia, istoria și sociologia vin să susțină diversitatea modurilor de a trăi infericiți pe această planetă. “Casatoria, familia și rudenia nu sunt instituții atemporale scrise și gravate în eternitatea cerească și împărțite umanității împreună cu alte valori morale. Ele sunt relații sociale variabile care se schimbă odată cu alte condiții sociale schimbătoare. Ele sunt ceea ce le facem noi să fie, și nu vor fi în vreun fel dezonorate dacă sunt reconstruite din când în când, în concordanță cu nevoile și dorințele noastre schimbătoare, pentru un viitor mai bun.” spune Roger N. Lancaster de la American Anthopological Association.

Bella DePaulo, psiholog social de la Universitatea din California, Santa Barbara, studiază viețile oamenilor “€œsingle” care trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți și a relațiilor de prietenie.
Studiile ei ne arată că de multe ori o relație de prietenie este mai frumoasă și mai profundă decât o relație de cuplu. Uneori, beneficiile unei prietenii depășesc cu mult beneficiile de a te afla într-o căsnicie.

Mulți dintre cei “single” se bucură de relații mai multe și mai apropiate de prietenie. În timp ce persoanele aflate într-o căsnicie, de multe ori nu au ocazia să-și aleagă prietenii, petrecându-și timp cu amicii partenerului sau familia. Prietenii celor “€œsingle” sunt doar prietenii lor, aleși pe după propriile preferințe.
Bella DePaulo constată că în multe studii prietenia are un efect puternic și asupra sănătății noastre, mai mare decât efectul produs de soț/soție, sau un alt membru al familiei. În urma unui studiu longitudinal, desfășurat pe o perioadă de 10 ani în Australia, s-a constatat că persoanele în vârstă cu un cerc mare de prieteni au avut cu 22% mai puține șanse să moară decât cei cu puțini prieteni. De asemenea, o cercetare făcută la Harvard arată că legăturile sociale puternice pot susține sănătatea creierului pe măsură ce îmbătrânim.

Conform teoriei autodeterminării, motivația și urmărirea unori țeluri în viață sunt factorii care ne duc spre o viață împlinită și de succes. Acești doi factori sunt legați de trei nevoi psihologice înnăscute: înrudirea, competența și autonomia. Înrudirea se referă la sentimentul de a fi conectat cu alții (prieteni, familie, parteneri, etc.), competența se referă la sentimentul că suntem eficienți și capabili, iar autonomia la sentimentul că avem controlul supra acțiunilor noastre și a rezultatelor acestora.
Acestea sunt echivalentul nevoilor noastre fiziologice (hrană, somn, un acoperiș deasupra capului). Cu alte cuvinte, acestea sunt un fel de „€œhrana” psihologică. Dacă sunt satisfacute așa cum trebuie, oamenii pot funcționa la un nivel optim, adică sunt interesați și implicați în activitățile pe care le desfășoară, sunt creativi, pot deprinde noi abilități, își pot atinge obiectivele, având per ansamblu o stare de bine psihologică. Atunci când nu sunt satisfacute, oamenii se simt apatici și pasivi, stare care duce la o varietate de efecte negative, putând afecta orice domeniu al vieții. (dupa Dylan Selterman)

Fie că suntem “€œsingle”, fie într-o relație de cuplu, esențial pentru înfericire este așadar să ne îngrijim și de nevoia de „€œînrudire” pe care o avem. Ben Tal ne învață cum putem deveni proactivi în crearea și îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur, fie că este vorba de partenerul de viață, prieteni sau familie:

e important să creăm niște scopuri comune și să muncim împreună pentru acestea.

avem nevoie să petrecem o perioadă potrivită de timp cu persoanele apropiate. Celebrul „ce e prea mult, strică” se aplică și în acest caz. Pentru o viață echilibrată și mai fericită avem nevoie să petrecem timp atât singuri, să ne ocupam de noi înșine, cât și cu cei apropiați.

să creăm anumite ritualuri impreună cu cei apropiați

să trecem de la nevoia de a impresiona la cea de ne exprima și de a rămâne mereu curioși în relație. Să fim activi în a afla lucruri noi despre celălalt.

să  invătăm sa fim empatici și sa îmbunatatim modul în care răspundem veștilor bune

să fim atenți la detalii (complimente, amintirea datelor importante, mici “fapte bune”)

să ne amintim mereu să apreciem părțile bune din relație

Dacă nu ai „pe cineva”, sau dacă nu ești sigur că vrei să faci compromisuri pentru a împărți viața cu „acel cineva”, cercetările arată că poți și tu lucra la înfericirea ta, la fel de bine ca și cei cu partener. Eu cred că uneori munca la înfericire e mai ușoară de unul singur decât în doi.  Și că înfericirea e mai degrabă o treabă strict personală.