Mi-e foarte somn dar vreau neapărat să scriu textul ăsta. În ultima vreme, întâlnesc tot mai des tema poliamoriei – în cabinet, în școala de vară de psihoterapie, în discuțiile cu prietenii. Este, fără îndoială, unul dintre cele mai vii și provocatoare subiecte discutate. Și vreau să împărtășesc câteva lucruri care m-au surprins și să vă invit să reflectăm împreună la ce înseamnă iubirea, o relație, sexul, intimitatea – fie că suntem poli sau mono.
Așadar mai jos continui cu o listă de idei despre relații multiple. Zic relații multiple fiindcă nu este doar despre poliamorie, pentru că există multe feluri în care oamenii se organizează pentru a se iubi sau a face sex cu mai mulți parteneri.
- Poliamoria nu implică mai mult sex. Un lucru care m-a surprins este că persoanele implicate în relații poliamoroase nu fac mai mult sex decât restul populației. Contrar așteptărilor mele – și probabil ale multora – poliamoria nu înseamnă neapărat mai multă activitate sexuală.
- Relațiile poli implică multă muncă: comunicare, acorduri, respect reciproc, atenție la nevoile celorlalți.
– Nu e despre „libertinaj”, ci despre asumare și transparență.
- Relațiile deschise sunt diferite de poliamorie.
– Într-o relație deschisă, partenerii pot avea contacte sexuale cu alte persoane, dar își păstrează relația de cuplu ca relație prioritară și, de obicei, cu implicare emoțională numai în relația principală. În poliamorie, se pot dezvolta relații amoroase multiple, cu acordul tuturor.
- Statistici interesante: Aproximativ 4% din populație trăiește relații de tip poliamoros.
În schimb, aproximativ 40% dintre cuplurile căsătorite au relații extraconjugale pe ascuns (clasicul înșelat).
E adevărul un ingredient esențial în iubire?
Putem construi intimitate fără onestitate?
Ce înseamnă sex fără implicare emoțională? (Având în vedere că noi în fiecare clipă simțim emoții.)
Ce este o relație de iubire?
Și una pentru psihoterapeuți: Este psihoterapia un fel de prostituție emoțională? 🙂
- Forme de organizare:
- Unicorn polyamory e un termen pentru cupluri care au un singur partener extra care are relații amoroase cu fiecare dintre cei doi parteneri.
- 100 mile rule – cupluri care au înțelegerea că dacă sunt mai departe de 100 de mile unul de celălalt pot avea relații cu altcineva, în rest, nu.
- Unii locuiesc împreună cu mai mulți parteneri, alții au copii în structuri poli, iar alții păstrează totul separat.
- În relațiile de poliamorie oamenii sunt mai responsabili și mai organizați pentru a se putea vedea cu mai mulți parteneri.
- Poliamoria ca noua normă: În grupurile de tineri din marile orașe poliamoria devine ”the new normal” și există presiune socială pentru adopta asta. Nu e doar o opțiune acceptată ci chiar un semn de deschidere și evoluție.
- Gelozia există în relațiile poliamoroase dar există și compersia, un termen care exprimă starea opusă geloziei, sau capacitatea noastră de a ne bucura de bucuria persoanei pe care o iubim. O empatie altruistă. Și cică se poate exersa și cultiva, așa cum exersăm și cultivăm recunoștința, empatia sau compasiunea.
Este gelozia o dovadă de iubire?
Putem iubi fără a deține?
Așa cum ziceam, nu intenționez să vă spun de toate despre poliamorie ci doar câteva idei care mi s-au părut interesante și vreau să vă invit la niște întrebări de reflecție la care mi-ar plăcea să găsim mai multe răspunsuri împreună.
Aș vrea să știu și ce întrebări apar în mintea voastră când citiți textul și să reușim astfel să vorbim despre toate aceste forme de a iubi – cu curiozitate, cu deschidere și cu grijă față de noi și de ceilalți.
Tu cum înțelegi iubirea? Ce te provoacă cel mai mult în tot acest „meniu” relațional contemporan?