Să ne purtăm “ca și cum”

Noi, psihologii, știm niște șmecherii. Știm să păcălim mintea altora, dar cel mai des o păcălim pe a noastră. Știu, parcă sună a minciună, ipocrizie sau duplicitate. Paradoxal însă, poate fi vorba de psihoterapie.

Există două experimente foarte bune care susțin “deghizările” în scopul transformării personale despre care cred că merită să vă povestesc astăzi.

”Inchisoarea de la Standford” este unul dintre cele mai cunoscute experiemente în psihologia socială, condus de Philip Zimbardo, un psiholog al anilor ‘€˜60.

Ideea a fost simplă –  un grup de voluntari, au fost puși în situația de a se preface că fac parte dintr-o închisoare, jumătate din ei  având rolul de deținuți, iar cealaltă jumate rolul de gardieni.

În prima zi a experimentului, închisoarea din beciul Universității Standford este artificială, cu roluri forțate și uși false la celule. Din a doua zi însă, închisoarea devine tot mai veridică, construită fiind de mintea fiecărui deținut și a fiecărui gardian. Iar pe parcursul următoarelor zile, fiecare participant își asumă atât de puternic rolul jucat, încât gardienii găsesc metode psihologice de manipulare și chiar pedepse fizice pentru cei pe care-i supraveghează, iar deținuții recurg la proteste vehemente.

Experimentul Stanford Prison trebuia sa dureze două săptămâni și a fost încheiat brusc doar șase zile mai târziu, după o serie de căderi psihice ale deținuților, un focar de sadism al gardienilor și o grevă a foamei.

Participanților li s-a explicat că vor participa la o simulare de închisoare, pe o perioadă de două săptămâni. Zimbardo și echipa sa au selectat 24 de bărbați pe care i-au considerat cei mai stabili psihic si sănătoși aplicanți. Cei mai mulți au fost caucazieni și de clasa sociala mijlocie. Din grup au fost in mod intenționat excluși cei cu probleme psihice, penale și medicale.

Experimentul face parte din categoria celor care demonstreaza ca orice om poate deveni un torționar, daca exista anumite condiții care incurajează un astfel de comportament.

Și mai demonstrează un lucru și mai important, că atunci când suntem puși într-un anumit rol, ajungem cu ușurință să ni-l asumăm. Atunci când ne purtăm “ca și cum”, chiar devenim așa cum inițial doar ne-am prefăcut că suntem.

Un experiment mai recent, dintr-o perspectivă neuro-psihologică, a explorat emoțiile pozitive în relație cu modificările corporale.

Participanților li s-a dat sacina de a ține un creion în gură în timp ce vizionează desene animate. Au existat două moduri diferite de a ține creionul: între dinți, fărムsムatingă buzele, prin care era contractat zigomaticul mare, numit și mușchiul râsului; și cu buzele, fărムsムatingムdinții, prin care era contractat orbicularis oris care duce la încruntarea frunții. A existat, desigur, și un grup de control format din cei care au ținut creionul în mânăƒ. După cum era de așteptat, cei care au ținut creionul între dinți au considerat desenele animate că fiind mai amuzante decât celelate două grupuri.

Acesta este experimentul clasic referitor la efectele pe care activitatea noastră corporală conștientă o poate avea asupra stării noastre psihologice. Așadar, exprimând corporal o emoție, chiar vom ajuge să o simțim. Așa că din nou, purtându-ne “ca și cum”, vom deveni “așa cum”.

Sunt multe experimente interesante făcute de psihologi, dar cred totuși că cele mai utile sunt cele făcute de fiecare dintre noi în viața de zi cu zi.

Așa că vă instig la un experiment personal:

  •  Cum ar fi dacă am merge cu spatele drept ca și cum am avea încredere în noi?
  • Cum ar fi dacă am vorbi cu respect cu ceilalți ca și cum oricine e demn de respect?
  • Cum ar fi dacă am păși hotărâți ca și cum am ști ce vrem să facem?
  • Cum ar fi dacă am merge cu pieptul deschis ca și cum am avea încredere și în cei din jur?
  • Cum ar fi dacă am merge cu capul sus ca și cum am fi mândri de noi înșine?
  • Cum ar fi dacă am zâmbi celorlalți ca și cum ne-am simți foarte bine?
  • Cum ar fi dacă am face sport ca și cum am fi în formă?
  • Cum ar fi dacă am vorbi despre ceea ce facem ca și cum am crede că suntem singurii responsabili pentru acțiunile noastre?
  • Cum ar fi dacă ne-am îmbrăca, îmbăia și mânca ca și cum ne-am iubi și respecta corpul?

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *