Meditația, relaxarea sau muzica interioară

Atunci când medităm ne ascultăm pe noi înșine. Și este zgomot. Gânduri care vin năvală, unele rămân și ne obsedează, altele ne sperie sau ne frustrează. Ne simțim încarcerați în propriul corp care ne dă și el bătăi de cap.

“€œMă gâdila în talpă, mă mănâncă sub braț, ba chiar mă doare spatele.  Și mă doare rău! Oare cât mai durează? Oare cât timp a trecut? E mișto melodia asta, dar nu mai pot!”

Meditația nu e relaxare. Meditația nu presupune să ne lăfăim pe canapea, ascultând “€œbiomusic” sau vorbe de duh pe o voce suavă. Meditația presupune să ascultăm muzică noastră interioară. Meditația înseamnă să stam cu noi insine, să fim atenți la simțămintele noastre de aici si acum. Meditația e stresantă, e frustrantă și uneori insuportabilă. Meditația cere curaj. Curajul de a sta în furtuna interioară atunci când ești leoarcă și ți-e frig.

????????????????????????????????????????????????????????????????????

Meditația e momentul în care lăsăm la o parte exteriorul și ne oferim nouă înșine atenție exclusivă. Atunci întoarcem lupa spre anxietățile care ne fac să fim agitați și să nu ne găsim locul. Stăm să ne ascultăm cu răbdare gândurile și le dăm voie să se plimbe. Bune, rele, le lăsăm să zburde.

 

Atunci când ne îndreptăm atenția spre interior, toate convingerile noastre limitative dau năvală.  Meditația ne dezvoltă capacitatea de a ne înfrunta frustările. Ne ajută să vedem ce e înăuntru și să descoperim sursele de frustrare, care de cele mai multe ori nu sunt externe, ci interne.

Meditația poate fi un analizator al lui “€œtrebuie”. E un demers care antrenează o căutare personală și o reevaluare a priorităților. O revenire la ce este important aici și acum. În meditație ne uităm la gândurile noastre negative, la credințele distructive, care ne hrănesc neîncrederea, îndoielile și toate reacțiile noastre “sucite”.

Meditația nu e psihoterapie, însă această simplă întoarcere a atenției dinspre exterior către interior reprezintă o schimbare. Îndreptarea lupei către noi înșine produce o reașezare interioară. Iar atunci când ne facem curaj să ne punem sub lupă, am făcut primul pas.

Mai mult decât atât, meditația reprezintă un efort conștient de a ne dezvolta capacitatea de a trăi în momentul prezent devenind catalizator al toleranței la frustrare. Ne face mai capabili să rezistăm la coadă de la finanțe, la hărmălaia copiilor, la senzația prelungită de foame, de sete, la recompense amânate de orice fel, și să acceptăm mai ușor neplăcerile vieții.

Ascultarea furtunii noastre interioare va duce, în timp, la relaxare. Relaxarea de care avem nevoie pentru a observa lucrurile care ne înconjoară. Ne ajută să observăm trotuarul acoperit cu frunze de toamnă, mirosul de umezeală de după ploaie și razele frumoase ale soarelui. Devenim mai atenți al miracolul anotimpului, la privirile, vorbele și prezența celorlalți. Ne ajută să observăm și să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară.

Meditația este cel mai de preț cadou pe care ți-l poți face ție însuți.

2 gânduri despre &8222;Meditația, relaxarea sau muzica interioară&8221;

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *