Un ingredient esențial pentru menținerea magiei în relația de cuplu, spun experții, este găsirea unor metode pentru a promova binele. După cum spuneam în articolul de săptămâna trecută, este esențial să aducem în discuțiile cu partenerul și subiecte pozitive pentru a facilita emoții pozitive alături de acesta. Subiectul a fost îndelung studiat de psihologia pozitivă și consider că mai sunt câteva elemente demne de luat în considerare atunci când dorim să ne îmbunătățim relațiile cu cei din jur.
Am crescut cu povești care ne spun cât de frumos și cât de misterios se îndrăgostesc el și ea. Cei doi fac o nuntă mare de 3 zile și 3 
nopți după care trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Și aici se termină povestea. Acceptând cu greu că nu pot descifra misterul îndrăgostirii prin cercetări științifice, psihologii au descoperit totuși că ne pot ajuta să ducem povestea mai departe.
Plănuiam să scriu despre relații săptămâna aceasta dar am ajuns la stima de sine. Mi-am dat seama de ceva foarte important: atunci când vrei să te ocupi de relațiile cu ceilalți, e nevoie mai întâi să ai grijă de relația cu tine însuți.
Am fost rugată de mai multe ori sa recomand un model de carnețel pentru înfericire 🙂 Gândindu-mă la ce aș putea să recomand, mi-am amintit că prin 2006, cu ocazia participării la un exchange cu tematică ecologică, am confecționat un carnețel. Carnețelul handmade.
Aud tot mai des oameni folosind cuvântul “trebuie” în jurul meu: de la “trebuie să merg la sala”, “trebuie să ajung la lucru”, “trebuie să mănânc mai puțin”, “trebuie să mă apuc de învățat”, “trebuie să termin proiectul”, “trebuie să termin cartea” și până la “trebuie să mă relaxez și să ma distrez”. Chiar trebuie?
Multă lume care a auzit câte ceva despre starea de “Zen” tânjește după ea. Unii merg în pelerinaje, alții meditează, unii escaladează un munte, alții se scufundă în adâncuri, unii consumă LSD iar alții țin post. Nu știu care este drumul potrivit și cred că puțini reușesc să ajungă la ea și să o mențină.
Nu știu cum stați voi cu idealismul și faptele bune, dar am observat că sunt foarte ușor de pierdut în ziua de azi. Eu le-am pierdut fără să-mi dau seama odată cu mutarea în Franța, unde zâmbetele și vorbele bune se găsesc doar la magazine și sunt incluse în preț.
Scopul e o felie foarte importantă din tortul vieții noastre, cred eu, și ne întregește ca indivizi. Acesta face parte din identitatea noastră, ne definim făcând referire la el: “sunt psiholog” mă prezint eu adesea.
Ce e foarte frumos în legătură cu identitatea asta, că deși stabilă, ea poate fi mereu reinventata. Și cred că cel mai salutar este, cum spunea un alt psiholog pe undeva, să ne vedem identitatea ca pe un proiect: suntem ceea ce dorim și muncim să devenim.
Știai că jumătate de oră de exercițiu fizic intens, de tip aerobic, are aceleași efecte asupra creierului ca și cele mai puternice antidepresive?
Ca să termin cât mai repede cu cea mai redundantă chestiune, despre care s-a scris și rescris și despre care nimeni nu vrea să mai audă, vă voi spune puțin despre gândirea pozitivă. Ea fiind totuși o parte foarte importantă din înfericirea noastră, poate fi și la fel de inutilă ca mingea de ping-pong atunci când n-ai palete, iar psihologia pozitivă este departe de a se limita la aceasta.
