Bazate pe cercetări serioase și testări repetate, Anglia a pornit un proiect de educație la nivel național numit “Action for Happiness”. În weekend am avut ocazia să o cunosc pe Vanessa King, coordonatoarea programului de psihologie pozitivă și să aflu care sunt cele 10 principii (sau chei) ale fericirii din perspectiva englezilor. Poate că nu s-or potrivi ele perfect și pentru zăvoarele noastre, dar eu zic că merită încercate.
Blog de psihoterapie
Trei metode prin care poți deveni mai conștient
nu mai e timp, îți spun.
uită-te cum fug norii departe de noi.
știi doar că norii simt. nu mai e timp, dă-mi repede
niște cuvinte, dă-mi ceva
sa hrănesc gaura asta neagră care înghite secundele.
dă-mi, hai, dă-mi, nu vezi că nu mai e timp?
La psiholog sau la vrăjitoare?
Ca psiholog ma confrunt uneori cu întrebări despre ”nebunii care vin la mine”. Întotdeauna sunt încurcată și nu știu ce să răspund. Nu vreau nici să mă iau prea în serios, să stric amuzamentul oamenilor dar nici să susțin stereotipul “numai nebunii merg la psiholog”. Și pentru că nu-i consider “nebuni” pe pacienții mei și nu îmi vine să glumesc pe seama lor, dar nu-mi vine nici să fiu mereu serioasă, haideți să vorbim despre “normalii” care nu merg la psiholog.
7 motive pentru care sa participi la protest
Asta pentru ca am stat de vorba cu cativa prieteni pe care i-am convins cu greu sa vina la protest. Si banuiesc ca mai sunt si altii, cu care nu apuc sa stau de vorba. Asa ca iata 7 motive pentru care sa vii la protest:
Mai fericit in 5 pasi
Cum protestăm, așa trăim. Exercițiul Roșia Montană
Duminică am participat la protest. Am pornit de acasă hotărâtă dar am ajuns acolo conștientă că habar n-am să protestez. M-am dus fără o pancartă, fără un slogan în minte, fără voce potrivită pentru urlat. Stingheră și mai puțin hotărâtă m-am strecurat prin mulțime, am găsit niște prieteni, am mai salutat niște oameni și am stat de vorbă. Nu după mult timp au apărut cei cu portavoce, cu câteva discursuri scurte și nu prea a”auzibile” și în consecință nici convingătoare. La un moment dat însă, cineva cu portavoce a citit tare și răspicat un mesaj pertinent de pe pancarta unui băiat creț și colorat. Și toți am aplaudat.
Facebook – doza zilnică de depresie
Specialiștii spun că există cinci obișnuințe caracteristice depresiei: obișnuința de a aștepta mila celorlalți, obișnuința de a face lucruri care nu ne plac, obișnuința de a trăi în trecut, obișnuința de a ne compara cu ceilalți și obișnuința de a ne crede inferiori celorlalți. (articol de pe treat-depression.com)
Ieri am avut o discuție cu un prieten despre Facebook. Spunea că acesta i se pare contraproductiv căci se centrează pe trecut. “Așa cum fac si depresivii”, am completat eu in mintea mea. Și asa am ajuns sa ma gandesc la cum Facebookul reușește să încurajeze cel puțin trei din cele cinci obișnuințe ale depresiei.
Terapia prin artă
Marii artişti din trecut au observat că viaţa este plină de haos şi suferinţă şi au găsit apoi un remediu pentru asta: frumuseţea. Operele 
lor de artă căutau să surprindă frumuseţea pentru a aduce consolare în suferinţă şi afirmare în bucurie. Arta ne arată că viaţa merită trăită.
Sensul în viață are o forță magnetică
Sensul nostru în viață are o forță magnetică asupra celorlalți. Sensul în viață ne face să părem mult 
mai atrăgători și mai interesanți pentru interlocutorii noștri. Persoanele care declară că dau o semnificație vieții sunt evaluați ca fiind mai agreabili, potențiali buni prieteni, și parteneri de conversație mai dezirabili. De asemenea, există o legătură între atractivitate fizică și sens în viață, sentimentul puternic de a avea un sens duce la o atractivitate mai crescută, arată un studiu realizat in 2010.
Suntem făcuți să ne folosim de povești
Se spune că viața noastră e o poveste. Sau mai multe povești puse laolaltă. Din momentul în care ne naștem începem să auzim, să 
construim și să să trăim povești. După teoria analizei tranzacționale, până la vârsta de 7 ani, scriem un scenariu pentru piesa ce o vom juca apoi până la moarte. Scenariul poate fi pierzător sau câștigător și este filtrul prin care vedem realitatea pe parcursul vieții. Acesta este inconștient și este construit de poveștile pe care le auzim și de educația pe care o primim în primii ani de viață.