Era odată un băiat tânăr, pe nume Ionuț, care călătoarea de ceva vreme sărind într-un picior, cu un sac de cartofi în spate. Planul său era să ajungă pe muntele Ver Sacrum până în cea de-a 30-a zi din cea de-a 9-a lună din an. Era foarte motivat și plin de avânt. Știa că această călătorie este foarte importantă și își spunea mereu sieși, cât și tuturor celor care îi ieșeau în cale: “Trebuie să ajung!”
Mai un scroll și mă culc..și s-a făcut deja ora 3? Mai un scroll și mă culc..
Mă trezește alarma de la telefon. Îl ridic și o opresc. Observ că am 10 notificări și mai dau un scoll, și mai unul, și mai unul.. “Ce zici? Aha, bună dimineața!, Să mâncăm zici? Ok..să văd dacă mai am timp..”
***
Un studiu recent constată că atunci când un telefon se află pe masă, în cadrul unei întâlniri de grup, este mult mai puțin probabil să apară în discuție subiecte personale, sau foarte semnificative pentru cei prezenți. Simpla prezență a tehnologiei pare, așadar să ne facă mai puțin dornici a ne autodezvălui celor cu care intrăm în contact direct.
Realizăm că nu există o explicație logică a vieții și universului în care trăim, dar suntem mereu în căutarea unui sens. Știm că este haos și ne străduim neîncetat să facem ordine. Alegem uneori să credem cele mai simpliste povești pentru a putea pune capul liniștiți pe pernă. Ne consolăm cu “Dumnezeu știe mai bine”, “Totul se întâmplă pentru un motiv” sau “Ce să-i faci? Dacă el e rac iar eu berbec, nu ne-am potrivit!”.
Fie că recunoaștem, fie că nu, și dorința de a călători face parte din delirul consumerist pe care-l trăim astăzi. Republica Dominicană, Caraibe, Thailanda, sunt cele mai cool destinații oferite de agențiile de voiaj. Dacă nu o călătorie în jurul lumii, măcar câteva concedii exotice! Dacă nu concedii exotice, măcar o luna de miere acolo, departe, ca să putem apoi procrea liniștiți.
Am impresia că primăvara este anotimpul care mă invită la înnoire și relaționare. Parcă se trezește în noi înstinctul înverzirii pe care îl mascăm bine cu o pereche șmecheră de ochelari de soare. Parcă suntem mânați de mama natură, precum și păsărelele ciripesc mai cu spor. Ființa noastră se trezește și vrea liberare. Vrea să se exprime și începe să ciripească tot ce-a ținut sub plapumă pe timp de iarnă. Nu știu cum fac rândunicile, dar se pare că noi, oamenii, avem nevoie uneori de mici ajustări ale comunicării pentru ca ea să fie frumoasă și armonioasă. Nu vreau să te invit la lecții de canto sau de cântec gutural dar îmi voi continua ideile de săptămâna trecută despre ciripitul asertiv.
Oricât de obiectiv am evalua realitatea din jur, oamenii care ne 
înconjoară și lucrurile care se întâmplă, subiectivitatea este de neînlăturat. Numitorul comun al tuturor lucrurilor, suntem întotdeauna noi înșine. Tot ceea ce e în afară trece prin sita propriei indentități. Exteriorul devine un interior personalizat și pur subiectiv.
De aceea, te invit din nou să acționezi asupra interiorului pentru a te împăca mai bine cu exteriorul.
Te enervează colegul cicălitor de la birou, te enervează și cel prea drăguț care-ți urează mereu o zi bună? Te stresează orice sarcină pe care o ai? Pisica ți-a rupt ciorapii chiar înainte să ieși din casă, nu ai reușit să găsești cheia la plecare, telefonul îți era aproape descărcat și trebuia să te sune curierul? Parcă toate ți-au mers prost și pe la mijlocul zilei simți că nu mai reziști! Toți ne-am aflat acolo la un moment dat. Și până una alta, cred că funcționează în asemenea situații, mici șmecherii de îmbunătățire rapidă a stării de spirit.
Oricât de cinic ai fi astăzi sau oricât de copleșit de tumultul vieții, recunoaște, ființa ta este tot căutarea fericirii. Oricât de binedispus ai fi azi, oricât de cald ți-ar fi sufletul de la soarele de martie, recunoaște, ai nevoie zilnic de câte un pahar de fericire. O doză de introspecție, niște idei noi, o discuție ceilalți, îți vor face ziua mai frumoasă. Pentru asta te invit la “Programul național de educație pentru fericire”.
Unul dintre psihologii contemporani francezi, Jaques Salomé, psiholog social, psihoterapeut, autor a peste 30 de cărți, are o pasiune pentru studiul și analiza relațiilor de cuplu. Autorul pare că se inspiră din experiență proprie, conceptualizează ca un maestru și scrie într-un limbaj accesibil publicului larg. În cartea sa “Vorbește-mi..am atâtea să îți spun!”, el se aventurează să disece chiar motorul relațiilor interumane, care a fost atât de mult dezbătut și în același timp, nu destul – comunicarea.
În psihoterapia pozitivă se vorbește despre un “conflict interior” care ne macină neîncetat. Acesta are ca protagoniști capacitatea noastră de a fi politicoși și capacitatea de a fi sinceri și a fost denumit “conflictul cheie”.
