Despre importanța și frumusețea prezenței conștiente (mindfulness) ați mai citit pe blogul nostru. Revenim asupra lui, însă, datorită unui experiment condus la Universitatea Lund din Suedia care aduce noi informații cu privire la efectele pozitive pe care folosirea exercițiilor de prezență conștientă le are asupra sănătății noastre.
“You can’t have a relationship without any fight,
but you can make your relationship worth the fight.”
Tocmai am avut o ceartă cu persoana dragă nouă, amândoi suntem supărați, reci, răniți și departe de o soluție pentru problema de la care a pornit toată discuția. Regretăm că am avut cearta și mai ales regretăm unele cuvinte pe care le-am aruncat în ring. Ne este greu să mai ieșim din starea aceasta, și e foarte probabil ca perioada de “revenire la normal” să dureze destul de mult… Ce putem face pentru a obține un rezultat diferit?
Avem nevoie de pansamente pentru suflet pentru că se întâmplă uneori să ne rănim. Și nu putem
umbla așa pe stradă, cu rănile la vedere, căci am ajunge la primul spital…
de nebuni.
Avem nevoie de pansamente pentru suflet, așa că tragem insetați din țigară sperând că zgârietura pe trahee va fi la un moment dat mai intensă decât suferința noastră.
Avem nevoie de pansamente pentru suflet și ne refugiem iar și iar în filme, care nu sunt ale noastre.
Ne lăsăm duși de vârtejul consumerismelor ieftine dar intense care, adunate în mormane destul de mari pot să acopere cu totul rana.
După cum scriam într-un articol precedent, compasiunea de sine este “o calitate personală care ne permite să ne prețuim pe noi înșine și să ne tratăm cu blândețe pentru pur și simplul fapt că suntem oameni.” Ne este dificil de multe ori să avem compasiune pentru propria persoană deoarece există o concepție generală negativă despre aceasta, fiind adesea confundată în mod eronat cu egocentrismul sau auto-indulgența. Cu toate că la nivelul normelor sociale suntem presați să fim “duri cu noi înșine, dar blânzi cu ceilalți”, cele mai bune rezultate le dă adoptarea unei atitudini blânde atât față de alte persoane, cât și față de noi înșine.
Marea întrebare este însă: Cum putem învăța să ne iertăm atunci când greșim, să nu ne mai autoflagelăm emoțional, și să nu ne mai învinovățim la nesfârșit pentru un eșec sau o respingere suferită? Cum putem schimba din rădăcini ceva ce poate ni s-a indus din copilărie de către părinți, iar mai apoi de profesori sau șefi? Ce putem face după ani sau zeci de ani de viață în care dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut, noi înșine am fost cei mai mari critici ai noștri?
Sunt multe lucruri pe lumea aceasta pe care nu le pot înțelege. E normal, ba chiar e bine să fie așa. Există însă o întrebare care mi-a dat multe bătăi de cap și pe care nu am putut sub nici o formă să mi-o scot din minte: De ce, deși cu ceilalți suntem înțelegători, atunci când noi înșine greșim tindem să ne autopedepsim, și ce efecte are această atitudine asupra vieții noastre?
„Adevărata tragedie nu constă în ceea ce este sau în ceea lipsește, ci în ceea ce ar fi putut fi dacă ar fi fost puțin diferit. Fără imaginație, nu ar exista tragedie, iar cei cu cea mai bogată imaginație simt tragedia mai puternic decât toți ceilalți.” – Platon: Scrisori către fiul meu
“Bunătatea, ca un bumerag, întotdeauna se întoarce”
Voluntariatul este grozav, nu încape îndoială. S-a scris destul de mult despre toate beneficiile acestuia atât asupra noastră, cât și asupra mediului în care trăim. Noi am ales să punem sub lupă beneficiile de natură psihologică ale voluntariatului, și modul în care a-i ajuta pe alții ne ajută, de fapt, și pe noi.
Acum că toamna s-a instalat îți e mai mare dragul să ieși la o plimbare. Soarele nu mai arde, aerul este răcoros și decorurile sunt minunate. Dacă frumusețea naturii în sine nu este suficient de convingătoare pentru a face puțină mișcare în aer liber, vreau să împărtășesc cu tine câteva motive care susțin cât e de bine să acordăm mai multă atenție acestui mod de deplasare.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu nu-mi pot imagina o viață fără flirt! Chiar și atunci când am alături un preaiubit partener, viața pur și simplu nu are culoare fără jocurile nevinovate, uneori periculoase ale flirtului. Îmi place să flirtez cu fete și băieți în egală masură, uneori chiar și cu copii.
Am flirtat azi cu un băiețel de vreo 4 ani. Da, ai citit bine, am flirtat.
